:)

0

Aseara, El a adormit inaintea mea. Ca de multe ori pana acum din cauza serviciului in ture…(care ma termina psihic!!!!) Dar a fost asa de scump in momentul in care m-am aplcat sa il sarut usor si el mi-a soptit prin somn “te iubesc…” inainte sa il ating. Mi-au dat lacrimile, pentru ca sunt momente ca acesta, putine din pacate, in care simti cu adevarat ca celalalt tine la tine, pe care nimic, nici o alta cearta sau discutie sau gest nu le pot indoi, momente in care dragostea lui pentru tine e aproape palpabila, momente in care stii si simti si crezi ca e adevarat.
Ce o fi fost in mintea lui in acele clipe? La ce s-o fi gandit? Ce-o fi visat? Cum de i-a venit lui sa imi zica ca ma iubeste intr-o stare de semi-inconstienta, desi nu il atinsesem inca? Toate aceste intrebari (si multe altele) imi treceau prin minte cand stateam inmarmurita si ma uitam la el cum sforaie in continuare 🙂
Nu ma putea gandi decat la “cat de mult ma iubeste omul de langa mine” si in momentele acelea mi-am dat seama nu numai ca El ar fi facut orice si oricand pentru mine (de lucrul acesta sunt sigura), ci cat de mult il iubesc eu pe el si cate as fi in stare sa fac pentru el. Cat de mult ma intalta cuvintele lui semi-adormite si cat de multa putere imi dau.
Cat de multe incredere in tine iti pot da doua cuvinte, abia rostite, abia auzite, doua cuvinte ce au inlocuit un milion de altele banale….
Te iubesc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *