Am fost si la Onesti…

0

Si a fost prea scurta vizita… Am plecat sambata dimineata, am ajuns pe la 13.00 in Onesti, iar duminica la 16.00 am plecat inapoi, so… abia o zi. In schimb mi-am reincarcat beteriile pentru cateva saptamani de stat in Buc 😛 Am observat ca pe cat de tare ma oboseste si ma irita malformatia asta de oras in care stam, pe atat de mult ma calmeaza si ma umple de buna dispozitie orasul natal. Are ceva ce nu pot explica, ceva fermecat, in cateva secunde de cand intru pe usa apartamentului parintilor mei, ma simt iar liceanca, fara griji, fara stres, fara nimic (doar ca de data asta nu ma mai enerveaza Cenusa :)) ).
De fiecare data cand plec mi se strange inima si simt ca las ceva din mine acolo pentru ca intr-un astfel de oras mi-ar placea sa stam, nu in disfunctionalul Bucuresti. As vrea sa traiesc undeva unde sa am timp sa vad toamna cum vine, unde sa pot vedea copii de la geam jucandu-se, unde sa ajung la serviciu mergand pe jos si nu schimband 4 mijloace de transport in comnul alaturi de tigani si nespalati.
Mi-ar placea sa avem parte de viata linistita pe care au dus-o parintii mei, si pe care o duc in continuare, as vrea sa pot vedea micile bucurii zilnice, care aici trec neobservate, umbrite de injuraturi pe batai in plina strada.
Onestiul pentru mine a fost dintotdeauna oaza in care m-am putut retrage sa-mi ling ranile cand am fost lovita sau pur si simplu sa ma bucur de orice exista in jurul meu. E salvarea mea. Iar aceasta zi in care am putut sa ii vizitam pe cei dragi noua, si sa stam alaturi de ei a meritat tot efortul pentru ca incep sa imi dau seama ca doar alaturi de cei dragi simti ca existi cu adevarat.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *