Europa bucuresteana

0

Azi am avut deosebita si incantatoarea ocazie de a ma plimba pe strazile europene ale Bucurestiului. Nu, nu este vorba de un nou proiect cu fondurile europene sau de ceva scornit de mintea vreunui edil aflat la ananghie cu Fiscul, ci despre acele strazi din Bucuresti cu denumuri de capitale europene (si nu numai, dar majoritar europene), din centru, zona Victoriei-Dorobanti. Trebuia sa ajung pe strada Tokyo. Imi caut eu o harta a Bucurestiului inainte sa plec, o printez rapid, trag un ochi fugar peste ea ca sa vad cam pe unde vine si o tai.

Ajung cu metroul la Victoriei si, conform hartiei pe la o aveam la purtator, trebuia sa merg putin pe Iancu de Hunedoara, si sa fac prima la stanga, apoi prima la dreapta si ajungeam. Relativ aproape de metrou. Ies de la metrou, intru pe Iancu si merg….si merg…si mai merg ceva pana sa gasesc o trecere de pietoni uinde sa traversez pe partea cealalta, ca doar trebuia sa o iau la dreapta. Dupa vreo 750 m de mers, gasesc o trecere de pietoni, nu foarte bine semnalizata pentru participantii la trafic motorizati, doarece unul era sa ma calce, a oprit milimetric de mine, DESI eram pe trecerea de pietoni (B-48-XIX STF!!!!!!!) si unul mi-a ras geanta cu oglinda laterala dreapta. Trecem peste.

Odata ajunsa pe partea cealalta, ia-o inapoi 700 m pana ajung la prima strada, pe care trebuia sa cotesc stanga initial, dreapta acum. Ajung acolo, strada se numea Argentia, nu Londra cum ar fi trebuit conform hartii mele. Uimita, intreb un cetatean ce se afla in vecinatatea persoanei mele: “Strada Londra pe unde este?” El, plin de importanta imi spune fluturand un Blackberry prin fata mea, semn de bunastare si vecinatate cu zona Dorobanti:  “Pe aici pe undeva… mergeti pe strada asta inainte si la capatul ei incepe Londra”. Ok…merg inainte….inca vreo 700-800 m. Si se termina strada. Si intradevar, incepe o alta strada, dar nu Londra, ci Washington. Ma decid sa mai intreb pe cineva, si gasesc o doamna “tanara” la vreo 80+ ani. Ii pun aceeasi intrebare ca tipului de mai devreme, la care ea raspunde pierduta in spatiu “Pe aici pe undeva…., stiu ca am vazut-o la un moment dat azi cand cautam strada Stockholm si parca era in stanga. Sau….daca m-am intors, inseamna ca e in dreapta. Sau nu, de fapt stanga, ca acum stau cu fata spre Stockholm si inseamna ca e pe mana stanga. Desi cand am venit mi s-a zis si mie ca e pe dreapta, dar parca nu a fost asa si a trebuit sa traversez…” nu mai stiu ce a mai zis in continuare ca am refuzat sa o mai ascult. Era atat de debusolata in amalgamul de capitale ale lumii incat habar nu avea nici macar din ce parte a venit.

O las pe doamana draguta sa se lamureasca pe ea insasi in primul rand si plec mai departe. Vad un taxi si ma gandesc ca asta ar trebui sa stie. Ii bat in geam si il intreb daca stie unde e Londra. la care el in zice “Pai duduie (lol!!!) mergi pe strada asta inca un pic, faci la dreapta si intri pe Paris. Mergi pana la capatul lui Paris si daca faci stanga dai in Londra.” Ok…. am mai mers putin am facut dreapta, am intrat pe Paris, in capatul lui Paris am facut stanga atat de brusc, ca era aproape sa ma pierd si am intrat pe Londra. Perfect!, imi zic acum mai trebuia doar sa gasesc Tokyo, care se intersecta cu Londra. Dau cu banul in ce directie sa o iau si o iau in stanga. Casele alea nu au numere pe ele!!! Gasesc in capatul Londrei strada Tokyo si constat ca am de mers pana in capatul celalalt ca trebuia sa ajung pe Tokyo 9 si eram pe la Tokyo 29. Iau eu la mers strada si ajung la adresa, iau de acolo ce aveam de luat si inainte sa plec, o intreb pe doamna de acolo “Cum ajung cel mai usor in Iancu de Hunedoara”. “Mergi pe Tokyo pana la capatul apropiat, faci dreapta pe Roma si mai mergi 150 de metri pe Roma si iesi in Iancu.” Si asa a fost!!! Stiti unde am iesit? EXACT unde am traversat pe Iancu de Hunedoara la inceput si unde erau sa ma calce aia cu masinile. Imi venea sa imi dau palme!! As fi scutit o gramada de timp si mers de jos, daca as fi avut putina orientare…. Din pacate, blonzimea mea a ajuns dincolo de radacini.
Va doresc o noapte minunata, presarata cu vise..europene 🙂

P.S. In curand vor veni si alte posturi si poze din Stockholm, deocamdata nu avem wireless si nu am gasit nici un stick prin casa sa transfer .txt-urile din laptop in pc. Dar e un proiect cu finalizare programata pe weekend.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *