Made in Romania

0

Ieri am avut deosebitul prilej de a ma plimba prin zona Popa Tatu – Eroilor intre orele 18-20. A fost sublim!!!
Lasand la o parte cuvintele dulci pe care i le-am adresat lui Urs pentru ca din cauza lui am ajuns pe Popa Tatu in the first place, mi-a fost dat sa fiu martora la 2 incidente care care nu se puteau intampla decat in Romania:
1 Plecam cu 178 de la nu stiu ce statie RATB (cu doua statii inainte de Popa Tatu) inspre locatia recent amintita. La un moment dat, dupa prima statie, trebuia sa faca stanga. Nu poate sa faca stanga pentru ca il bloca o macara care ridica masini parcate neregulamentar. Asa ca, dupa logica lui, face dreapta. Prost. Foarte prost. Ajunge sa dea in Calea Victoriei. Aia cu sens unic in dreapta. El, musai vroia sa faca stanga. Masini claxonau, el a blocat 3 benzi de circulatie la ora 18.20 (minunat!!!), oameni injurau, sareau prin autobuz, bine ala era un copil, dar totusi…, si unu si partea din spate a autobuzului striga la sofer “Ba, tu esti prost? Nu vezi ca vrei sa intri pe sens interzis?? Vrei sa ne omori aici pe toti? (Asta nu stiu de unde a venit, dar trecem peste). Fa dreapta aici!”. La care soferul zice “Pai eu vreau sa fac stanga”. Nevinovatul si inocentul de el a zis ca daca nu a putut sa faca stanga unde era traseul lui de fapt, ce ar fi sa faca stanga pe prima straduta si iar stanga sa ajunga in punctul unde vroia. Doar ca s-a opus Calea Victoriei. Nu a vrut. Asa ca soferul a facut dreapta si a ocolit iar toata portiunea respectiva, ghidat de pasagerii autobuzului, ca el nu stia pe unde e!!! Intre timp straduta pe care trebuia sa faca initial la stanga se eliberase.
Trecem repede la faza a doua:
2 La Eroilor, obositi de stat in autobuz 45 de minute de la Popa Tatu pana la Municipal, ne dam jos si mergem la Nic sa mai cumparam cate ceva si sa mai treaca putin timpul sa se mai elibereze putin traficul, ca sub nici o forma nu ma urcam in autobuz ca sa mai stau la Academie 15.000 de ani. Cumparam noi ce cumparam si cand iesim afara, viciopsii de noi ce sa facem? Ne aprindem cate o tigara. La 5 metri de noi erau 2 homeless-shi (spre rusinea mea nu stiu care e pluralul cuvantului homeless), un el si o ea. Ea statea si se uita circumspect si atat de sceptic, incat am crezut ca o sa ii dea una in curand. El se purta foarte cald si atent cu ea pana s-a enervat si a inceput sa tipe la ea si sa o injure. Ce se intamplase de fapt: Batranul ii adusese batranei o caresola cu cartofi prajiti si ceva carne prajita. S-a asezat langa ea pe bordura si a invitat-o la masa. Ea s-a uitat la el, si ii zice: “Vrei sa mananc eu prima sa ma otravesti? Sa mor si sa poti tu sta aici?” Deci ei ii era frica de teritoriul amenintat!!! El, vazand ca nu o scoate la capat cu ea incepe: “Prost sa mai fii sa mai dai de mancare cuiva in vremea asta!! Eu ii dau din bucata mea de mancare si ea imi zice ca o otravesc. Nebuno, mananca sa nu mori aici de foame si frig!”, etc etc.
E drept ca dintre cele doua povestioare mai tare m-a emotionat cea de-a doua. Un batran vagabond, fara casa, fara masa calda asigurata ii da unei batrane vagaboande, la fel de fara casa si masa, din jumatatea lui de masa pe ziua respectiva. Personal, refuz sa iau in calcul varianta in care el chiar vroia sa o omoare, asa ca imi raman variantele cu iubire care trece de barierele materialismului sau ale timpului sau prietenie care face acelasi lucru.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *