O zi…

4

Pe 29 ianuarie 2009 cam pe la ora asta primeam un telefon de la Delia, in care ma intreba daca merg diseara la petrecere. Da, mergeam. Mi-am ales hainele, mi-am facut un dus si am inceput sa ma machiez. Pe la 9 si ceva eram gata. Mi-am aprins o tigara si am sunat-o iar pe Delia. Mi-a zis ca ea mai intarzie, si cum nu mai aveam ce sa fac, mi-am chemat un taxi si am plecat. Am ajuns in Upload pe la 10 si ceva. Atmosfera era inca linistita, oamenii se salutau, multi nu se vazusera de aproape un an, cum era si cazul meu de altfel (pe atunci job-ul ma tinea numai intre Rahova si Ghencea), ridicau un pahar, radeau, mai vorbeau la telefon, isi chemau prietenii pe care nu ii vedeau prezenti. Era petrecerea onestenilor. 🙂 Nu, nu suntem o secta, desi din povestirile unora cam asta s-ar putea intelege. Doar ne adunam de doua ori pe an, o data in Bucuresti si o data in Onesti si lasam toate animozitatile deoparte; pentru cateva ore suntem doar cu voie buna.

Acelasi lucru s-a intamplat si cu El. Nu ne mai vazusem de mai bine de 5 ani. Ultima data cand ne-a vazut in liceu el ma credea increzuta si eu il credeam nesimtit. Fusese impreuna cu Dudu 2 ani (cred) asa ca il vedeam in fiecare zi, dar in toata perioada asta nu am vazut decat un tip slab, cu capu mare, nesimtit, bagacios si plin de glume proaste. Ne-am certat de multe ori in liceu si chiar nu ne suportam. 5 ani mai tarziu, in 2009, la petrecerea onestenilor, poate din cauza unui pahar in plus, poate din alte cauze, am vazut putin mai mult. Am ras, am dansat, am baut un pahar, ne-am luat in brate, am facut poze, am plecat. Fiecare in drumul lui. A doua zi m-am dus la serviciu, mi-am luat o cana cu ceai si m-am dus in birou la Stefania si am dormit pana pe la 1. I-am povestit despre El (pe atunci nu era El, era un el oarecare) Stefaniei, mi-a zis ca ar fi bine pentru mine sa ies o perioada si cu prieteni vechi, poate o sa ma mai scoata din vertijul in care intrasem de aprope un an. In seara aia am fost si la ziua lui Kiri si la o alta petrcere din Coyote. Am ajuns acasa la 6 dimineata si am dormit pana la 6 dupaamiaza. Cand m-am trezit am deschis calculatorul sa vad ce mai e nou. Pe mess imi daduse add El. Intram in vorba si incet incet descoperim niste lucruri foarte interesante unul despre celalalt; firma lui lucra pentru firma mea, statea peste strada unul de celalalt de mai bine de un an dar nu ne vazusem niciodata pana atunci, ne placeau cam aceleasi lucruri. La unu moment dat imi zice ca ii e dor de campionatele de Wist pe care le dadeam in liceu, ii propun sa mai chemam cativa oameni la el in seara aia si sa ne aducem aminte cum era. Imi zice ca vine sa ma ia de acasa cand iese din tura, pe la 11.30. Vine cu Vladut, ajungem la el, ii bat la rummy cu 900 de puncte facute la prima mana, Vladut se enerveaza ne punem la un film, primul film ales era o porcarie horror, la al doilea film am adormit. Era 1 februarie 2009. In acea zi, in acea seara, totul a devenit mai frumos.

Astazi, stau in fotoliul de la geam si privesc nostalgica in urma. A trecut un an, poate cel mai frumos de pana acum, poate cel mai fad din cei care vor urma, dar cu siguranta un an in care ne-am schimbat, in care ne-am cunoscut si ne-am acceptat asa cum suntem, in care eu am invatat sa cedez si sa fiu mai calma, El a invatat sa lupte pentru ce vrea si sa ma linisteasca. A fost anul cu cele mai multe incercari pe toate planurile: emotional, financiar, personal, profesional si ma bucur ca le-am trecut impreuna. Am ras impreuna, am plans impreuna, am facut totul impreuna. Am renunta la o casa, ne-am cumparat o masina, am adoptat a doua pisica, mi-am schimbat job-ul, am plecat in vacante, am strans bani pentru altele, am varuit casa, am facut poze, nu ne-am certat, nu am stat nici o zi despartiti de buna voie, lucrurile au mers din ce in ce mai bine pentru noi si am descoperit care ne sunt prietenii si care nu.
A fost un an pe care mi l-am dorit intotdeuna, a fost primul an din viata noastra impreuna, a fost minunat. Te iubesc!

4 thoughts on “O zi…

  1. Anonymous

    …hmmmm, in toata frumusetea comentariului si a anului vostru….. in ziua UNU a celui de al 2 lea an…tu ti-ai aprins o tigare, ce urat….Te rog nu mi-o lua in nume de rau, dar ma intristeaza cand CINEVA, oricine ar fi acel cineva, chiar daca nu ne cunoastem, faptul ca ai renuntat sa "renunti" la fumat….asta e, poate alta data mai mult succes !
    Cat despre voi…numai de bine, v-am vazut in poze si chiar va sta bine.

  2. El

    vezi daca nu stii despre ce este vorba… Ea povestea despre ce se intampla acum un an, cam toata postarea este despre ce se intampla acum un an.
    Dragule putin mai multa atentie ca nu imi plac cuvintele aruncate.

  3. Anonymous

    EL te rog nu te supara, mai sunt si tantalai pe ici pe colo, promit sa fiu mai atent……doar simplu fapt ca a aparut tigarea in text si ….sorry, really sorry.

  4. Ea

    E ok, nu e problema, dar am fost fumatori, nu [utem sa stergem acest lucru din trecut si nici nu vreau sa il stergem. It's there for a reason 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *