Onesti-Bucuresti prin Brasov

Si pentru ca, asa cum v-am mai spus si vineri, nu am vrut sa stau acasa singura cu pisicile, cat timp El drojdea la Cheia cu baietii la foc de tabara, m-am dus acasa la parintii mei. Peisajul era de vis, nu s-a schimbat deloc de cand am plecat pe 3 ianuarie, acelasi strat de zapada, la fel de frig, la fel de cald si de placut in casa.

De fiecare data cand ma duc acasa ma apuca o nostalgie .. e vorba de aducerea aminte a acelor timpuri in care nu aveai nici o grija, nu iti pasa de nimic, cand totul ti se oferea la nas fara macar sa deschizi gura. Mai exact, cum era cand mama gatea, facea curat se ducea la munca si aducea bani, bani pe care noi ii cheltuiam in oras cu prietenii. Si nu faceam nimic sa gastigam banii aia.

Dar hai ca am deraiat de la subiect. Am fost acasa, totul a fost foarte bine, desi cam scurt, a venit timpul sa plec spre Bucuresti inapoi. Imi rezervasem loc la Transmoldova de 12.40, duminica. Inainte sa plec de acasa il sun pe Kif sa vad daca vrea sa ii duc ceva de acasa si imi da o veste minunata: din surse neoficiale, se pare sa vom pleca prin Brasov. O pun pe mama sa o sune pe o colega de-a ei, a carei fata urma sa vina de la Bucuresti in dimineata aia cu masina de 10.30. Nu plecase masina inca din Bucuresti desi era 12.15, deoarece prima masina de dimineata de la 6.30 a ramas blocata la Ramnicu Sarat. Iupi! Zic hai macar sa vedem. Ajungem la autogara, puhoi de lume, unii tipau, altii injurau, parca se inatamplase cine stie ce. Ne bagam si noi mai in fata sa auzim despre ce era vorba: toti tipau la sofer ca de ce s-a hotarat sa plece prin Brasov (deci era oficial), iar el saracu’ se minuna de prostia unora, pana cand n-a mai putut suporta injuraturile si tipetele si a urlat “Cui nu-i convine ca vom pleca prin Brasov, sa stea acasa si sa astepte sa se indrepte vremea” (foarte civilizat din punctul meu de vedere, care i-as fi injurat pe toti in parte si apoi pe toti la gramada). Brusc s-a facut liniste, toti s-au cumintit, nimeni nu mai vroia nimic.ย  Ne-am urcat in autocar si am pornit la 12.40. Am ajuns in Bucuresti la 20.30-21.00. A fost un drum mininat!!!! Acolo unde ma asteptam sa fie probleme, adica pe serpentine, a mers super bine. Treaba s-a uratit cam de dupa Brasov…Predeal, zona aia. Plecau acasa cei care fusesera la munte in week-end. Si am mers nene, bara la bara, bara la bara paaaaana la Bucuresti. Am zis ca innebunesc. Si nici nu am facut nici o oprire unde sa mai facui si tu un pisu ca oamenii, nimic! A fost cel mai lung, urat si friguros drum pe care l-am facut in ultimii 5 ani, de cand sunt in Bucuresti.

Vreau sa le multumesc pe aceasta cale tuturor celor care m-au inteles si s-a interesat de starea mea psihica si de sanatate: El, Kif, mama, tata, bunica (si nu glumesc), unchiul Dan, Olga, Gina, Petrus (socri), pana si Adina (o colega din liceu, careia ii multumesc inca o data pentru telefon), si nu ii multumesc si sunt foarte suparata pe Vlad, care nu a putut da macar un telefon in acele 9 ore. Urat din partea ta!

P.S. Kif, ce ai primit de la mama? Ceva cu iz de zahar ars cumva? ๐Ÿ˜€

Later Edit: La cererea publicului. Cand am coborat din autocar dupa 9 ore n care am amortit stand in fund si nu imi mai simteam nimic, cand m-am aplecat sa imi iau bagajele de la cala a dat un “domn” peste mine si i-am sugerat intr-un mod mai putin ortodox sa se duca in ‘zda celei care l-a zamlisit si de asemenea l-am invitat sa o calce si pe ea asa cum m-a calcat pe mine. Idiotul!!

Am zis altceva? ๐Ÿ™‚

About the Author

Ea

Blonda pana-n maduva oaselor, care si-a descoperit de curand pasiunea pentru blogging, carti si lucruri tehnice.

10 thoughts on “Onesti-Bucuresti prin Brasov

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ver peliculas online