Orbitor

0

Titlul se refera la soare. Acela pe care nu il avem si nu il vedem pe ziua de azi. Ar fi putut fi o zi minunata de primavara, ca tot s-a incalzit putin afara, pasarelele sa cante duios, ghioceii sa scoata capusorul de un alb imaculat de sub zapada care se topeste INCET!!!!, sa bata aerul caldut, de primavara. Dar nu.

Azi dimineata, numai dimineata nu era. La 7.30 era intuneric. Un intuneric pe care doar in diminetile ploioase il vezi de dupa draperiile groase, care te imbie la somn dulce de dimineata, parfumat cu miros subtil de cafea calda facute de iubitul tau si ciocolatele cu scortisoara. Cu greu m-am ridicat din pat si mi-am facut toaleta de dimineata. A venit si el acasa la 8 si ceva, am stat impreuna vreo 10 minute, timp in care el mi-a zis: ia-ti 2 perechi de sosete de schimb si ceva de incaltat la serviciu, pana o sa ti se usuce ghetele.  Ei, ce vorbesti mai, nu poate fi asa de rau afara, ii zambesc, il sarut si plec. Ies din bloc si imi dau seama cum a fost cand cu Noe si arca lui minunata. In fata blocului era o balta. In care inotau pesti si animale nevertebrate, de la zapada care ieri era pana la gardul gradinitei din fata blocului si acum era mai putina de jumatate. Ma tin de gard si reusesc sa trec de balta aia, cand ma uit in jur si vad ca de fapt, ar fi trebuit sa imi iau labele de scafandru in picioare ca sa pot trece prin tot ce mi-a rezervat ziua de astazi in materie de umezeala.

Ajung la statia de tramvai, balta de la trecerea de pietoni mi-a trecut de glezne, deci si de cizme, peronul era plin de oameni, am asteptat tramvaiul in strada. Am asteptat 3 tramvaie in strada ca sa ma pot urca intr-unul. Merg doua statii si ajung la Liberty Center, care era pe jumatate sub apa. Glumesc, dar sunt foarte aproape de adevar. Intersectia cu Progresul era sub ape. In statie la 25 erau pe putin 60-70 de oameni care asteptau tramvaiul de aproximativ 30 de minute. La 20 de minute in care am asteptat si eu, a ajuns un tramvai care era deja plin. Cred ca s-au urcat in jur de 20 de oameni. Ceilalti au trebuit sa astepte peste o ora in total ca sa se poate urca intr-un mijloc de transport in comun.

Ajung la statia Eroii Revolutiei amortita de cum am stat in tramvai. Cobor si nu mi-am dat seama unde era strada, pentru ca era acoperita de apa. Rotile masinilor erau acoperite 3/4, daca nu mai mult, de apa de pe strada. Iarasi, imi trece apa de glezne si imi intra in cizme. Simteam cum mi se increteste pielea de pe degete.

Am uitat sa va zic la cat am plecat de acasa – la 8.15 si la cat era acum ceasul – 9.20.

Am ajuns in Romana, cand am iesit la suprafata, in fata scarilor de la Romana alta balta imensa care mi-a bagat apa in ghete. Intersectia Eminescu+Dacia+Dorobanti era sub apa si dobitocii care nu si-au dat fundurile jos din masini aveau o placere sadica in a ne stropi pe noi, pietonii, care si asa eram asupriti de soarta.

Am ajuns la serviciu uda din cap pana in picioare, din cizme am scurs!! apa, haina imi e si acum uda, iar  ghetele imi surad sagalnic de pe calorifer, unde stau alaturi de alte 4 perechi de ghete. Si eu stau in picioarele goale.

Orbitor..

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *