Vise de ploaie

2

Stiti cat de mult urasc Bucurestiul. Mi se pare cel mai urat, murdar, aglomerat oras nu din tara, de oriunde! Totusi, singurele momente in care mi se pare frumos sunt atunci cand ploua si cand ninge. Cum ninsoarea s-a dus, a ramas ploaia de actualitate. Azi dimineata m-am trezit si de dupa draperiile trase venea o lumina difuza, grea, incarcata parca, care te ademenea sa te intorci pe partea cealalta la somn. L-am dat pe Yoda jos de pe mine si m-am dus la geam. Ploua. M-am dus si am facut o cafea si m-am intors in camera cu o cana de cafea aburinda si am deschis geamul. Ropotul ploii batea ata de tare incat, daca te concentrai asupra lui, parea asurzitor.Nu stiu daca voi ganditi in imagini, probabil toata lumea o face, dar mie imi place sa evadez din cand in cand din cotidian si sa ma duc intr-o lume numai de mine stiuta, intr-o lume pe care o creez eu cum vreau.

Am inchis ochii si m-am vazut intr-o padure tropicala, iar zgomotul ploii de afara se potrivea perfect cu ceea ce imi imaginez eu ca ar fi ploaie intr-o jungla. Totul e verde in jur, frunzele le apleaca din cauza ploii, incerc sa imi caut un adapost din fata caderii de apa dar peste tot ploua ori este inundat.  Perdeaua de apa ma opreste sa vad ceva prin jur, daca faci ochii miiiici mici nu distingi decat 2 culori: verde si …nimic. M-a trezit un tunet din visarea mea si Yoda care cerea sa il iau in brate. Cu mana pe el, alintandu-l, iar am intrat intr-un vis mai dulce. Mi se parea ca aud marea. Mi se parea ca stau pe nisipul cald si de sus incep sa curga stropi de ploaie din ce in ce mai desi, din ce in ce mai multi. Vedeam marea biciuita de ploaie, auzeam pescarusii cum tipa, incercand sa fuga din calea nemiloaselor picaturi, ce pe corpul lor se transformau in bici. Nisipul se uda in jurul meu, devenea mlastinos; mi s-a parut ca ma trage spre el, in adancul lui. m-am ridicat si doar pentru cateva clipe mi-am vazut conturul pe nisip, cateva secunde, apoi locul acela a devenit la fel de mlastinos ca peste tot. Nici un om pe intreaga plaja, nici o urma ca nu as fi in mijlocul unui pustiu, apa sterge totul, dezintegreaza totul, te face sa uiti totul.

Aplec capul si ii vad ochii mari si curiosi ai lui Yoda. Alt tunet imi deranjeza dulcele meu vis. Yoda se intinde si ma miauna usor ca sa il mangai. Iar imi scufund mana in blana lui moale si lucioasa si iar ma prinde un vis duce, bolnavicios. Mi-am adus aminte de zilele de vara la bunici. Cand mergeam cu ei pe camp si ei saraci munceau la ce trebuia iar eu fugeam pe dealuri si culegeam flori de camp. Fiecare creasta de deal mi se parea o noua cucerire, fiecare floare culeasa era cea mai frumoasa… Si cand veanea o ploaie de de vara ropotind fugeam spre bunica mea, aproape sa ma cad, aprope plangand, cu buchetul mare de flori in mana, din care incepeau sa cada, scuturate de ploaie si de fuga, petale multicolore. Bica ma astepta mereu cu bratele deschise si ma adapostea la trunchiul vreunui nuc mare si batran, ma lua in brate si imi punea capul pe pieptul ei. Ma legana usor si nu mai auzeam nici tunete, nici nu mai vedeam fulgere iar mireasma florilor de camp imi ghida usor visele catre lumea mea de basm.

Am deschis ochii, Yoda se foieste in bratele mele, semn ca e nemultumit ca nu il mai mangai iar cafeaua mea nu mai e aburinda. In schimb nu mai ploua atat de tare, se aud ciripitul pasarelelor si vuietul masinilor nervoase…de Bucuresti.

2 thoughts on “Vise de ploaie

  1. Pingback: Tweets that mention Vise de ploaie | Ea si El -- Topsy.com

  2. viorel

    Imi place partea cu “La tara”, probabil e cel mai frumos loc, cel putin pt mine, oriunde la tara, cu conditia sa fie rudimentar si cat mai aproape de “La tara”, eu imi imaginez acea prispa din reclama la lactate Napolact, acea prispa de tara cu faneturi spre deal, multa iarba care nu se fumeaza, si foarte multa liniste, pe acea prispa sa stai cand ploua…….ce ai zis ??

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *