Fado

1

Fado inseamna osanda, chin, durere, dupa unii; dupa altii, inseamna soarta, destin. Depinde de context si de translator. E un cuvant similar cu dor, aproape intraductibil, care isi pierde sensul initial odata transpus in alta limba. Nu are mare legatura cu ce scrie mai jos, dar e scris sub influenta unei melodii ascultata pana la refuz si regasita in tot. Si am vazut si un film inainte care mi-a ridicat niste intrebari existentiale, care numai marti noaptea, dupa 23.00 se pot pune.

Sunt doua aspecte ale vietii pe care nu le inteleg si nu pot sa le accept. Prin natura lor, dar si prin rezultate. Si mai ales pentru ca se bat cap in cap. Prima este ideea de destin. Conceptul ca nu iti poti controla de fapt viata, ci esti controlat de ea. Ca tot ceea ce faci este premeditat de fapt de inainte, mult inainte sa se intample si ca nimic nu e … intamplator. Oricat te chinui, oricat te zbati, oricat lupti, plangi, fugi, te ascunzi, oricat ai incerca sa eviti ceva, daca e destinul tau, daca e menit sa ti se intample, te va astepta. In acelasi fel, oricat ai fugi supa ceva, oricat ti-ai dori, ai urla, ai bate din picior, ai incerca sa fentezi destinul, daca el nu vrea… nu vrea si gata! Totul e desart. Totul e in van, ambiguu si incontrolabil. Iar eu urasc sa nu am controlul asupra lucrurilor care se intampla in jurul meu si in viata mea.

Si asa ajungem la a doua parte pe care nu o inteleg si o reneg. Dupa ce ai realizat ceva care inseamna foarte mult pentru tine, dupe ce a trecut ceva timp, destul incat sa ii dai seama unde merg lucrurile, dar nu indeajuns ca sa te plictisesti si sa ti se para desuet, cand ai un moment de resipro in toata agitatia, toata volbura din mintea ta si din exteriorul tau, cand stai pe ganduri o secunda analizand cum ai ajuns acolo, iti dai seama ca totul, dar absolut totul, nu a fost altceva decat o inlantuire fericita de evenimente. Ca totul a decurs din punct in punct, si mai ales ca daca ceva nu ar fi mers cu o precizie de secunda, totul s-ar fi naruit.

Sa luam de exemplu povestea Lor. Daca Ea nu ar fi venit in seara aceea in club (aflase destul de tarziu de intalnire si nu se simtea fosrte bine), daca El nu ar fi venit la masa (oricum nu venise pentru ea), daca ei nu ar fi dansat (au facut-o pentru prima data), daca cineva la care Ea tinea nu ii ridica un semn de intrbare, daca El nu ar fi cautat detalii despre Ea, daca Ea l-ar fi repezit, daca ei nu ar fi stat atat de aproape, daca diminetile cu aroma de cafea in doi nu ar fi fost atat de placute, daca El nu ar fi vazut sclipirea din ochii ei din acea seara, daca Ea nu ar fi vazut in El un sprijin, daca serile nu ar fi fost incantatoare la caldura amintirilor de ani in urma, daca cineva nu s-ar fi imbolnavit, daca cineva nu ar fi fost pe cale sa se nasca, daca Ei nu s-ar fi regasit unul pe celalalt in orice si in oricine, daca nu s-ar fi dorit inconstient unul pe celalalt, daca nu era pisica portocalie…. voi nu aveati ce citi acum.

Ne-am analizat relatia de pana acum si am realizat ca tot ce este intre noi e doar o inlantuire ca evenimente fericite, de momente bine potrivite parca intr-un puzzle urias pe care noi doar il putem privi, dar nu putem pune sau scoate nici o piesa. Da, in seara asta sunt melancolica, dar sunt fericita in acelasi timp. Ca s-a intamplat.

One thought on “Fado

  1. Pingback: Fado - Ziarul toateBlogurile.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *