Casa noua

2

Gata, ne-am mutat! Am terminat cu tot tambalaul, cu toata zapaceala, suntem in continuare morti de oboseala si, ca sa nu uit pe parcursul postului, le multumim lui Kif, Izei si lui Wadoo ( 🙂 ) pentru ajutor si sustinere morala. De fapt, tot mai sunt niste mici lucruri de pus la punct, dar prefer sa cred ca nu mai avem nimic, asta ca sa nu fac o criza de nervi. Asa ca hai sa va povestim cum a fost.

Acum doua duminici am inceput sa impachetam si sa strangem lucruri. Primele pe care le-am dat jos au fost ramele de poze. 58 de rame!!! Bineinteles ca, fiind lipite de pereti, s-au luat cu tot cu perete, pana la tencuiala. Imediat dupa ce le-am dat jos, pe mine m-a apucat o depresie teribila, care m-a tinut pana cand am aranjat lucruile in casa noua. Disparusera pozele noastre, momentele noastre imortalizate pe hartie fotografica…era totul trist si impersonal… parca nu mai era casuta naostra draga, plina cu amintiri, nu mai avea nimic din noi, din amprenta noastra…Ne-am dat seama cat de mult inseamna pentu noi pozele in general..

Toata saptamana am strans saci peste saci (avem imens de multe haine – 14 saci au fost doar cu haine!!!!), vreo 2 zile sau 3 am stat cu sacii prin toata casa. La un moment dat parea ca saci sunt cei care inca locuiesc acolo, iar noi …. noi eram suprotati printre ei. Abia mai aveam loc sa trecem pe langa ei.

Vine si ziua de sambata. Grozava zi de sambata. Kif, inca o data, scuze ca te-am sculat la ora aia. Ajungem la apartament pe la 8.30 dimineata, sa mai facem cate ceva inainte sa vina mobila. Cei cu mobila trebuiau sa vina la 11 – au ajuns la 1 si ceva. Cei cu canapeaua trebuiau sa ajunga la 4 – au venit la 11. Pe de-andoaselea. Ma rog, asambleaza si mobila, mai dau inainte sa plece doua trei gauri in ea fara nici un folos, ii da El afara pe usa, au plecat. Noi acum aveam majoritatea sacilor adusi aici si nu mai aveam loc de ei.

Incet-incet le-am pus pe toate la locul lor, o sa mai schimbam de acum una-alta, dar, in mare, totul e pus la punct. De acum va asteptam sa ne vizitati 🙂

Vroiam sa va spun de fapt o trairie pe care am avut-o si care mi-a ramas intiparita in minte si in suflet. E cea pe care am avut-o in ultima noapte in care am  dormit in casuta noastra draga. Fosta casuta draga, ca sa nu se supere cea actuala. Desi eram terminati de spate si obositi pana peste poate de la carat si sters si spalat si iar carat toata ziua, cand ne-am pus in pat, nu puteam adormi. Imi era greu sa constientzez, desi eram mutati in proportie de 80% dincolo, ca plecam din casuta noastra mica. Imi era greu sa realizez ca era ultima data cand dormim acolo, cand ne bem cafeaua dimineata acolo, ca radeam, ca ne povestim intamplarile de peste zi acolo, sau ca ne facem planurile de viitor sub acoperisul acelei case.

Mi-am adus aminte de toate momentele petrecute aici, numai de noi stiute si impartasite cu inima si cu sufletul, mi-am reamintit temerile de la inceput, teama, daruirea, iubirea, tristetea, suferinta, amarul, dulcegariile, vointa, prietenia, respectul, tot ce isi faceau loc zilnic in casuta noastra si care izvorau dn sufletele noastre. Casuta naostra mica ni le-a adapostit pe toate, ni le-a impartasit, si le-a ferit de rautatile din afara. M-am confesat peretilor de atatea ori, am vorbit cu pozele din rame de atatea ori. Avem atatea amintiri frumoase ce ne leaga de casa asta, incat imi vine greu sa accept ca plecam si ca altcineva va sta aici. Poate m-am atasat prea tare de tot ce a fost, dar ganditi-va ca aici ne-am cunoscut, aici am inceput sa ne iubim, aici ne-am ascuns de altii, aici ne-am ascuns de noi insine. E ca prima dragoste pe care se zice ca nu o sa o uiti nicioata.

Tot ce speram si incercam sa facem acum, e ca si in casuta noua sa cladim aceleasi amintiri, aceleasi sentimente si cat mai putine regrete.. Va asteptam!

2 thoughts on “Casa noua

  1. el

    Puiu trebuie sa intelegi ca fiecare moment trait, petrecut, adus aminte care tine de tine de noi, de sentimentele noastre este la fel de proaspat ca in momentul in care s-a intamplat.
    Mie mi-a ramas intiparit in minte, odata cu plecarea din garsoniera noastra, m-am trezit si era gol, atunci mi-am dat seama ca de fapt sentimentele nu stau in peretii casei ci in decoruri. Decorurile reflecta cu adevart amintirile, iar acelea le-am luat cu noi si o sa le facem mai frumoase mai clare mai noi, cu momente mai importante pentru noi. O sa vezi ca si apartamentul o sa prinda personalitate in timp si fiecare moment in care pui acele poze, decoruri trebuie sa aiba un scop si trebuie la randul lui tinut minte
    Un exemplu clar este cel cu stelutele din garsoniera cealalta, cand ne-am chinuit o dupa amiaza intreaga sa punem cele 250 de stele pe tavan, dar cand a venit seara , am inchis becul si ne-am uitat spre tavan nu mai aveam a adormi.

  2. Adina

    Mai, copii, nu fiti asa de tristi! Casuta noua nu e decat un alt loc pe care sa il umpleti cu amintiri si momente speciale si, fiind mai mare decat precedenta, aveti mai mult spatiu la dispozitie, asa ca go live special things in your new home!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *