Iubire…

2

Cineva ne-a spus odata “stiu si ca voi savurati din plin ceea ce altii cauta o viata!” si cuvintele acestea mi-au ramas intiparite in minte. Si imi aduc aminte de ele tocmai cand ma supara El mai tare sau ma enerveaza de imi vine sa ii arunc cu ceva tare, mare si contondent in cap.

Imi aduc aminte, si ii dau dreptate celei care ne-a indemnat sa ne iubim mereu, pentru ca avem si de ce! Ma gandesc cat de mult ne iubim, ce noroc a dat peste noi ca ne-am gasit, in conditiile in care ne-am gasit iar si iar…

Intr-adevar, momentele impreuna sunt cu totul si cu totul speciale, sunt mai mult decat mi-as fi imaginat vreodata, sunt un momument……DE NERVI!!!!! Este incredibil cum poate El sa ma enerveze mai mult si mai repede decat oricine altcineva, in oricare alte conditii, luate aleatoriu. Si cel mai incredibil este ca persista in “gluma” lui care imi pune nervii pe bigudiuri. Adica nu renunta, se tine cu dintii de orice farama de zambet (indiferent ca e sincer, de nervi, sau ca ma satur si vreau sa il fac sa termine) si pana nu vede clar, negru pe alb (adica neagra mi se face mie privirea in fata ochilor) ca imi vine sa il strang de gat, nu se lasa. Continua si continua intr-un mod agonizator de naiv sau diabolic, dupa preferinte.

Ca un exemplu concludent, doresc a va expune o mica istorioara a faptelor intamplate azi, undeva intre orele 11 si 1 ale miezului zilei. Mi-a scris el azi dimineata, inainte sa ma trezesc eu, o foita cu ce am de facut azi (da, e mult mai usor sa ne scriem ce avem de facut, astfel incat atunci cand unul din noi nu face ceva – de obicei El – celalalt – eu – sa ii poata sari in cap ca nu se abitioneaza si ca o sa treaca viata pe langa el si ca nu e in stare nici macar ceva mic, precum acel ceva ce i-a scris pe foaia de hartie sa faca), printre care sa gasea si sa merg la Unirea sa scot pozele pentru ramele de acasa, pentru ca maine vin ai mei din Onesti la noi si vrem sa vada si pozele pe pereti. Si, in plus, nu ne plac cum arata peretii fara pozele noastre si ale prietenilor nostri pe ei.

Era scris pe foita cuminte cate rame sunt de ce dimensiuni anume, deci cate poze de ce dimensiuni trebuie sa scot. Si mi-a pus foita in geanta – iar imi umbla prin geanta fara sa ma intrebe!! – si mi-a zis “vezi ca ti-am pus foaia in geanta cu ce poze ai de scos”. Eu, ma trezesc, ma spal, ma imbrac sa plec la serviciu, ma asez pe canapea sa beau o gura de cafea ca sa nu mi se inchida ochii pe dum spre munca – nu de alta dar merg prin Frenatri si mi-e ca daca adorm la volan, cand apuc sa ma trezesc la loc din masina ramane doar volanul… – si imi aduc aminte ca in geanta aveam si foile pentru examenul de ieri, dosare, pixuri, etc si zic sa nu le mai car si azi ca nu mai am nevoie de ele. Zis si facut, imi rastorn geanta si imi aleg din gramada de lucruri care stateau langa mine pe canapea, doar ce aveam nevoie pt azi. Bineinteles ca am uitat de foaia aia a lui, am crezut ca e o foaie oarecare, o ciorna de la examen si cred ca am si auncat-o. Ma rog, ajung eu la serviciu si zic: “hai sa fac pozele alea ca am o clipa libera si sa nu ma prinda ora de plecat fara ele facute”. Intre timp mi-am adus aminte ca am o foaie pusa de El in geanta cu ce am de facut, nu intrezarea nici o problema. Deschid geanta – pauza foaie – …….. imi dau seama ce am facut si ii zic cu un “glas suav”:

“Ea: cred ca am facut o prostioara..
Ea: am uitat foicica pe care ai scris ramele azi dimineata acasa…
Ea: imi pare rau iubi, nu ma certa te rog..
Ea: nu am vrut
Ea: am scos tot din geanta si am uitat-o pe masuta”

De aici se poate foarte simplu observa si tonul de usoara supunere pentru micul fapt, insignifiant de altfel, ce se intamplase. Si El, ca o bruta insensibila ce este incepe si imi zice pe un ton de usoara superioritate si de “nici asta nu esti in stare sa faci, sa cari foaia dupa tine” (chiar daca vorbeam pe mess, tot ii simteam tonul):

El: pai puiu
El: tu ai bagat stick-ul in PC?
Ea: nu
El: pai ia pune-l in PC
Ea: asa
El: si nu vezi folderele?
Ea: ba da
El: ala cu propunere El
Ea: da
El: pai si l-ai deschis?
Ea: da
El: si………?
Ea: si….ce?
El: nu te prinzi?
Ea: ….nu

In fine discutia continua in ritmul sarcastic pe de o parte si umil pe partea mea, pe care incepuse, eu simt cum imi vine sa il dau cu capu de monitor, El mi-ar dat tastatura de cap, eu i-as da cu mouse-ul in frunte, El mi-ar fi prins degetele la aia de culiseaza la tastatura asa mai departe, pana cand ii zic:

Ea: imi vine sa iti dau una
Ea: sa iti faca capul ca lu einstenii aia mici din Noapte la Muzeu 2

moment in care ne-a busit pe amandoi rasul si ne-a trecut toata supararea si toti nervii, pentru ca, inca o data am realizat ca noi savuram din plin ceea ce altii cauta o viata…! 🙂

Later Edit:

Am uitat ca pe YouTube gasesti orice vrei si mai ales ce nu vrei…asa ca aici aveti “einsteinii” despre care vorbeam:

2 thoughts on “Iubire…

  1. El

    Da ai uitat sa spui ca si eu ma gandeam exact la acelasi lucru

  2. I C

    :)) Și când te gândești că așa va fi pentru muult timp de-acum încolo!…
    Propun să cauți gluma mai repede, altfel îți limitezi singură timpul tău cu El
    😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *