Iubiri invechite…

De curand mi-a picat in mana, iar, “Elevul Dima dintr-a saptea”. Este o carte superba, scrisa de Mihail Drumes, in genul “Cismigiu&Co” de Bajenaru sau “Zilele si noptile unui student intarziat” a lui Gib Mihaescu. Nu despre carte vrea sa va povestesc insa, ci despre o idee ce mi-a incoltit in minte, citind finalul cartii.

Pe langa laturile umoristica si de aventura, cartea prezinta firul unei suave povesti de dragoste, cruda, curata, care le da aripi protagonistolor, dar ii si condamna. Prologul cartii avea titlul “Dupa 15 ani”, si incepea cu gandurile protagonistului la iubirea de atunci, la Lotte, cea care a murit intr-o noapte de iarna, langa el, la Hotel Europa. Si uite asa… mi-am adus aminte de dragostele dintai…

Sa zicem ca ai fost tanar, odata, demult…., si ca ai iubit. Ai iubit mult, adanc, cu toata fiinta ta o fata cu ochii migdalati si curati, cu gene lungi, care aduceau umbre peste fiinta ta si se umezeau de fiecare data cand simtea ca schimbi tonul cand vorbesti cu ea. Sau ca ai iubit un baiat brunet, inalt, care in ochii tai era Apollo pe pamant, care ti-a ravasit fiinta intreaga si in ochii caruia ti-ai vazut viitorul intr-o casuta mica, alba, la marginea orasului, cu un caine galben flocos si 2 copii de mana.

Mergeai cu ea pe strada de mana si simteai cum toti pretenii te invidiaza, vedeai cum destinul vostru va uneste pentru totdeuna, nu extista nici o piedica in toata lumea asta, care sa va desparta. Dar zilele au trecut, anotimpurile au trecut, saptamanile, lunile, anii au trecut si unul din voi a trebuit sa plece. Lucrurile s-a schimbat, perceptiile voastre s-au modificat, nu mai ganditi la fel, pentru voi, ci unul din voi gandeste mai egoist, pentru el….trebuie sa plece.

Si atunci, se lasa in urma iubirea, zilele de fericire, noptile in care visele se impleteau cu realitatea si cu sperantele, tot ce pana acum vi se parea normal si firesc acum, pentru unul din voi e desuet si fad, iar pentru celalalt este trecut, speranta si durere. Anii trec mai departe, timpul nu sta in loc pentru nimeni, nici macar pentru o iubire ca cea dintre voi, te trezesti intr-o dimineata intr-un pat de camin, alaturi de alti 2 colegi de camera, iar in dreapta ai o silueta de fata tanara, dar pe care o cunosti mai mult sau mai putin. Vag, ca intr-un vis, iti mai aduci aminte de o fetita dulce cu ochii migdalati,  care te-a iubit mai mult decat s-a iubit pe ea…

Mai trece timpul, si te trezesti intr-o alta dimineata oprind alarma ceasului ce te trezeste mereu la ora 07.00, te pregatesti sa pleci la serviciu, te uiti in oglinda si abia te mai recunosti. Imaginea unui licean tanar si dornic de viata a disparut in negura timpului, in birourile patratoase de institutie multinationala, in datoriile catre banci. “Nu-i nimic”, iti zici, “asta e cursul vietii, pe asta merg si eu” , te resemnezi si incepi o zi, care nu difera cu nimic de cea de dinaintea ei, sau de care care ii va urma.

Si atunci, ceva marut, o indatorire de familie, te aduce acasa, langa parinti, in orasul in care ai cresut si care ti-a fost martor la copilaria si tineretea ta. Intr-o seara calda de primavara, cu miasme cunoscute si amintiri fade, treci prin curtea liceului, iti vezi profesori peste care anii parca nu au trecut, iti recunosti colegi, desi nu vezi nimic cunoscut in ei, le asculti povestile anoste, care seamana intre ele, dar in multimea de oameni ceva se intrezare. Ceva cunoscut, ceva familiar, ceva ce iti starneste amintiri din vremuri de demult… Din fetita dulce cu care ai impartit atatea momente duioase, ce ti-au infierat inceputul vietii, nu reconosti decat ochii migdalati, cu genele ce ii umbreste si care se umezesc cand te vede..

In secunda in care va vedeti, lumea din jur dispare, apar decoruruile din trecut, bancile pe care va tineati de mana, feriti de ochii curiosilor, copacii batrani si aplecati de mijloc, sub care va sarutati si va faceati planuri de viitor, iti revin in minte o multime de momente frumoase, dar si intrebari…mii de intrebari pe care ti le-ai ridicat de-a lungul anilor, dar care abia acum, cand va confesati unul altuita , isi gasesc raspunsul. Innodati firul care s-a rupt si totul pare sa se lege de acolo de unde a fost rupt.

Doar ca, la un moment dat, apar zorii zilei, care te trezesc mai repede decat ar face-o orice cafea tare si te uiti in ochii ei, dar nu mai vezi nimic cunoscut. Nu mai e cine a fost, nu mai reprezinta o prioritate in viata ta, nu ai mai fi in stare sa iti dai viata pentru ea, asa cum ai fost in stare odata… demult…

Nici o iubire reinnodata, regasita nu mai este la fel, nici o speranta, dorinta arzatoare sau nici o lacrima nu o poate invia. Nu ati crescut impreuna, nu v-ati invatat unul cu celalalt, nu va stiti obiceiurile, dar cel mai important, nu vreti sa intinati imaginea pe care o aveti in minte unul despre celalalt. Nu va puteti ascunde in spatele a “ne-a fost scris” pentru ca nimic ce nu se intampla la timpul lui nu e natural, asa ca nu le forta, lasa-le in voia lor, lasa-le sa se duca, tu traieste ce ai acum.

Sunt iubiri ce te marcheaza in adancul sufletului, sunt iubiri de-o saptamana, sunt iubiri invechite si iubiri noi, sunt iubiri tainuite si iubiri strigate lumii, insa nu cauta sa mai traiesti inca o data un sentiment. In schimb, bucura-te ca ai avut sansa sa il traiesti macar o data in viata…

About the Author

Ea

Blonda pana-n maduva oaselor, care si-a descoperit de curand pasiunea pentru blogging, carti si lucruri tehnice.

19 thoughts on “Iubiri invechite…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

Ver peliculas online