Cum sa nu mai vrei sa te mai casatoresti vreodata

16

Desi titlul poate fi schimbat foarte usor in mai multe variante, printre care: Cum sa iti faci prietena sa nu isi mai doreasca sa faceti nunta, Cat de hoti pot fi unii si Afacerea lu’ Papura Voda, voi trece destul de repede peste aceasta parte a discutiei, pentru a intra in miezul problemei de astazi.

Dupa cum foarte bine se stie de catre cei care au trecut prin acest moment din viata lor, a te casatori implica mult mai mult decat ti-ai putut imagina sau ai putut spera vreodata. Pe langa emotia de a spune Da! in fata celor care va iubesc si fericirea de a fi impreuna pana la finalul zilelor and all that shit, pana ajungi in momentul ala, ai de trecut pe sub furcile caudine. Intotdeuna apar lucruri la care nu te-ai asteptat nici in ruptul capului, apar situatii pe care nu aveai cum sa le previi decat daca cititul in stele e ca o meserie pentru tine si absolut intotdeauna vor aparea cheltuieli neprevazute.

Ei, tinand cont de ultima parte a frazei de mai sus, va spun cu mana pe inima ca ieri am facut prima depresie pre-nunta. Prima din lungul sir de muuuulte care vor urma. El, s-a uitat la mine cu sentimente combinate, care incepeau de la mila si continuau cu “hai frate, treci odata peste” sau “lasa ca o scoatem noi la capat” si m-a enervat si mai tare. Dar stiu ca de fapt vroia sa ma incurajeze. (Chiar daca adevaratul motiv era ca se saturase sa ma mai asculte lamentandu-ma.)

Totul a inceput ca prin vis… Ne trezim noi de dimineata si El se aseaza la TV, in fata unei cesti aburinde de cafea, eu la calculator, in fata alteia. Dupa verificarea mailurilor, paginilor, etc, il intreb daca are si el treaba la PC, zice ca nu are, asa ca mai stau putin. Si imi aduc aminte de Wedding Planner. Ia sa vedem noi ce mai putem completa… Il deschid si prima foaie zice Buget. Uuuu, nasty! Il intreb pe El daca are chef sa il completam, El de dragul meu zice da, cu ochii la TV, incepem si o jumatate de ora mai tarziu terminaseram de completat sumele din bugetul estimat, iar totalul era absolut rezonabil. Perfect! zic si dau sa ma ridic de la calculator. Insa, intr-o fractiune de secunda ma gandesc ca daca tot avem timp acum, ce ar fi sa incercam sa completam si partea de buget reala (implica o aprofundare a tuturor lucrurilor necesare, din punct de vedere financiar).

Eh, toate bune si frumoase. Incep si ma uit pe site-uri, aleg modele care ne plac, vad o rochie draguta, mi-a ramas inima la niste marturii senzationale, vad o pereche de verighete pe care cred ca o sa ajung sa le visez noaptea – atat de mult mi-au placut, El s-a uitat la un costum chiar foarte frumos, am vazut o carte de oaspeti foarte potrivita din punct de vedere cromatic cu ideile noastre si lista poate continua. Practic, am trecut cu vederea prin toate lucrurile de care am avea nevoie in ziua respectiva si le-am trecut in tabelul ala cu bugetele. In momentul in care am trecut ultima suma, tabelul este inteligent, v-am mai spus, si a calculat singur totalul, comparandu-l in acelasi timp cu ceea ce estimaseram noi. Diferenta? Doar de 3 ORI SI CEVA mai MARE!!!!

Acela a fost momentul in care am trecut de la apoplexie, la atac de panica, la vorbit de una singura, la plans cu icnete si ras isteric, toate in acelasi timp. Am observat totusi ca El nu era atat de mirat ca mine. Poate ca undeva, in sufletelul lui, se astepta la o asemenea diferenta. Eu, va zic sincer ca nu! Nu mi-am inchipuit in nici un moment ca acelea sunt preturile reale si ca o nunta ar putea costa atat! Mai ales ca nu aducem un cvartet de coarde care sa ne incante sau vreun chinez mic care sa umfle manual balon cu balon. Si nici indieni care sa intretina invitatii. Si nici elefanti pe cale de disparitie din Guineea-Bissau care sa danseze printre invitati.

Dupa jenantul moment descris mai sus, incepem amandoi sa ne uitam si sa comparam cele doua liste, sa vedem ce anume am subestimat. Pai… tot. Lasand detaliile si reclama proasta pe alta data, poate imi explica si mie cineva de ce un fotograf, care face 4000 de poze, din care imi da doar 700, si alea retusate (nu stiu daca imi sesizati ironia, dar unde e marea arta si marele chin de a face poze??? cand ai la dispozitie atata larghete in a lucra…) castiga intr-o zi si o noapte dublul si inca jumatate a sumei pe care o castig eu muncind o luna intreaga?? Nu ma intelegeti gresit, fiecare cu norocul si meseria lui, dar las-o dracu de treaba!!

In alta ordine de idei, de ce un saculet de „perdea” (voalul sufletului), cu un trandafiras cat unghia de la degetul meu mic de la mana stanga din plastic si cu un snur de 5 cm, costa de la 5 lei in sus, FARA bomboane. Pai bai dragi oameni care va ocupati de a face asa ceva, in primul rand, astfel de marturii nu se mai cauta, doi, si daca ai inchiria minori cu ora sa lucreze pentru tine sa faca asemenea hidosenii, nu ar putea sa coste atat, trei, puteati si voi sa faceti o oferta cu bomboane incluse, doar asa, de amorul artei!

In ultimul, dar nu cel din urma rand, orice rochie de pe lumea asta, de ocazie, de mireasa, de spalat de jos, de orice vreti voi, care costa mai mult de 1000 de euro si pe langa pretul astronomic, dupa ce o cumperi afli ca voalul, voaleta/palaria/baticul de se pune in cap ulterior, manusile, ciorapii, sutienul, funda, etc etc etc costa in plus si insumeaza un pret similar cu cel al rochiei, este o prostie!!!!! Si la fel si persoana care o cumpara. Gata, am zis si nu imi retrag cuvintele (sper doar ca prietenele mele care se marita si ele nu o sa imi arunce cu nimic in cap). Imi pare rau, dar eu nu pot concepe sa arunci banii in asemenea hal, incat pe o rochie pe care o porti mai putin de 24 de ore din VIATA si care va fi tinuta in dulap apoi si te va incurca sa dai o suma care sa contina 4 cifre si sa fie in euro.

Mai sunt multe alte aspecte care mi se par absurde si nu le pot intelege dar principalul este cel care se insaileaza din randurile de mai sus: de cand a devenit o obisnuinta sa profiti in halul asta de situatia in care se afla un om la un anumit moment? E exact acelasi lucru ca atunci cand, la inundatiile de acum cativa ani, se plimba unu cu o barca printre casele din care se vedeau doar acoperisurile pe care stateau napastuitii, iar cel din barca le cerea bani ca sa ii scape de la inec.

16 thoughts on “Cum sa nu mai vrei sa te mai casatoresti vreodata

  1. El

    :)) ce bine ai descris ziua de duminica, ma rog, acea parte a zilei. Numai ca trebuie sa precizez urmatoarele, ca sa fie pe intelesul tuturor.
    “… ras isteric, toate in acelasi timp. Am observat totusi ca El nu era atat de mirat ca mine. Poate ca undeva, in sufletelul lui, se astepta la o asemenea diferenta.”
    – stii… aici am tipat undeva in aduncurile sufletului
    – inca o dovada ca semeni cu Yoda :)) (nu m-am putut abtine)

    In plus, hai ca nu e asa rau, macar acum avem un plan si stim la ce sa ne asteptam.

    • Ea

      Mda, nu e rau, daca ne inscriem la donarea de organe am avea unele sanse minuscule sa o scoatem la capat. Si de ce seman cu Yoda?

      • El

        “… atac de panica, vorbit de una singura, ras isteric” trebuia sa zici Yoda style

        • Ea

          Discutam noi…

  2. Adina

    Dragilor, eu am trecut deja prin socuri de-astea…
    Ca sa fiu sincera, am notat pe hartie ce am cheltuit pana acum, dar n-am estimat un total, ca sigur ar fi total nerealist.
    Andreea, in functie de banii pe care ai fi dispusa sa-i cheltuiesti pe rochie, pot sa-ti mai zic ce am mai vazut eu, dar sfatul meu este sa mergi direct la producator (daca e din Romania, of course, si preferabil nu la Baia Mare), ca diferentele de pret sunt foarte mari. Eu am probat o rochie intr-un magazin din Bucuresti, costa 23 de milioane si cand am dat mail la atelier, surpriza: 19 milioane! Pai de 4 milioane ma duc la Piatra Neamt si imi iau de acolo!

    • Ea

      Adina, nu inteleg ce castigi daca te duci la atelier in Piatra Neamt in conditiile in care sa zicem ca faci minim 2 drumuri pana acolo si inapoi si 400 lei ii dai pe benzina… Daca ar fi diferenta mai mare, ar fi rentabil (si noi am pus varianta asta in calcul) dar asa nu mi se pare o afarece reusita, tinand cont ca ce iei pe mere, dai pe pere. Dar daca ai mai gasit si alte oferte, si poti sa le impartasesti cu noi, suntem bucurosi sa te ascultam. 🙂 Te pup!

  3. Florina

    Din articol reiese ca ati cautat chestii pentru nunta de pe net, sper ca am inteles bine. Imi cam inchipuiam ca daca e sa cauti pe net treburi din astea pentru THE DAY, intri in moarte clinica in fata calculatorului tocmai pentru ca astia incearca sa-si scoata banii pentru domeniu, site, porcarii de animatii si fetele alea pe care le chinuie cu rochitele alea de mireasa super stramte.
    Sora mea cand a avut nunta a luat orasul la picior pana a gasit ceva decent (asta fiind in Iasi, da, stiu), dar tot a ajuns la concluzia ca o rochie nu merita cumparata, ci inchiriata, desi in prima faza ii dadea cu “vai, dar cum sa inchiriez, o las mostenire!” (guess what, asta se intampla numai in filme). Dar sa zicem ca tot nu te-ar friza o solutie din asta, eu zic sa cauti in Onesti, ca presupun ca acolo o sa faceti nunta (preturile fiind mai mici end all). In fond, nu totul se reduce la magazinul cu mirese de langa pod. By the way, mi-am amintit ca, totusi, acest magazin de mirese face rochii si la comanda. Da Onestiului o sansa, de cate ori te-a dezamagit, in fond?

  4. Adina

    Pentru mine drumul la Piatra Neamt inseamna 60 km, deci e ok ca si distanta. Ma costa benzina maximum un milion (doua drumuri), am probat muuuulte rochii si am si ales cum sa-mi fie modificata (voiam mici schimbari).
    La Onesti am fost, am si probat ceva. Preturile sunt mai mici, dar si calitatea difera cu mult. In primul rand modelele sunt foarte, dar foarte incarcate, iar materialele sunt asa-si-asa (mai mult naspa). Bineinteles ca exista sansa sa gasesti ceva care sa-ti placa, asa ca merita sa te duci si sa probezi. Eu am probat in 6 luni vreo 30 de rochii pana m-am hotarat, asa ca asta e cel mai bun sfat pe care ti-l pot da. A, si keep an open mind, probeaza si ceea ce-ti recomanda vanzatoarea (daca ti se pare ca stie ce face si isi cunoaste marfa). Eu am avut surprize…
    In rest, daca va mai intereseaza preturi prin Onesti, din ce am mai vazut eu, sau numere de telefon, doar intrebati.

    • Ea

      Multumim Adina. Ei, pentru noi doua drumuri la Piatra inseamna mai mult de atat 🙂 Dar sigur ca vom cauta si in Onesti, mai ales ca vom face drumuri din ce in ce mai dese.

  5. Ea

    Florina, da, ai dreptate, nu ne-am uitat decat pe net dupa tot ce aveam nevoie si poate ca daca as bate “la picior” Bucurestiul sau Onestiul as gasi produse la un pret mai mic.
    Legat de rochie, eu chiar am pornit cu ideea de a inchiria rochia si pana acum cateva saptamani eram hotarata sa fac acest lucru. Ce m-a dezarmat, a fost discutia cu un reprezentant al unui astfel de salon de unde se inchiriaza rochii, care mi-a explicat metoda inchirierii: mireasa se duce la salon in martie si isi inchiriaza rochia pe care o vrea, ea avand nunta in octombrie. Prin “inchiriaza” se intelege plateste un acont si se incheie un contract, dar nu o ridica de acolo. Intre timp, pana in octombrie, rochia respectiva mai este inchiriata de alte X mirese. O rochie are o durata de viata de 4-5 purtari, dupa care se renunta la ea si se comanda alta nou, acelasi model, aceeasi marime. Nimeni nu garanteaza ca rochia pe care o inchiriezi in martie o vei purta in aceeasi forma tu in octombrie, si la fel nimeni nu garanteaza ca la nunta ta rochia pe care o vei purta este la prima purtare sau la a 5-a. Nu stiu daca m-am facut inteleasa, dar bottom line e ca e ca o loterie – poti sa dai 1000 lei si sa porti o rochie nou nouta sau pentru acceasi suma si sa nu arate chiar noua… (asta ca sa vorbim frumos)
    Bineinteles ca o sa cautam si in Onesti, ca doar nu am uitat de unde vin. 🙂 Si stiu ca fac si rochii pe comanda si chiar este in plan sa merg si sa vorbesc si cu ei, insa la capitolul marturii, de exemplu, nu au oferte prea variate iar ca pret – nu sunt 5, dar sunt 3.. La fotografi/cameramani m-a dezamagit rau oferta – preturi mari si calitate care te face sa dai in balbaiala (sper sa nu gresesc si sa vorbesc de rau pe cineva care nu trebuie..) Oricum, iti dai seama ca vom cauta mai mult inainte de a ne arunca si de a da o poala de bani pe asa ceva.

  6. Adina

    Cand vine vorba de rochie pe comanda, eu zic sa te gandesti foarte bine. Din ce am inteles eu cand am discutat cu doamna care are magazinul la Moldova, ea aduce rochiile de la producator, deci nu lucreaza ea, ci altcineva, ceea ce complica putin traseul dorintelor tale si creste riscul ca rochia sa nu iasa cum vrei tu.
    Eu am cochetat cu ideea inchirierii, dar cum nu ma potrivesc cu marimea standard (mai exact lungimea 🙂 ), a trebuit sa renunt repede. Oricum, e urat modul lor de lucru, iar riscul e mare.

    • Ea

      Nu stiu exact daca in Onesti exista vreun atelier, ceva sau o croitoreasa specializata pe rochii de mireasa, insa am contactele a doua persoane din Buc, care cu asta se ocupa, iar doamnele care si-au facut rochiile de mireasa la ele au fost foarte incantate. O sa incerc si asa – nu am nimic de pierdut. Dar sa mai cresca putin temperatura in termometre, ca acum nu am nici un chef sa ma plimb prin oras sa caut una si alta… 😛

  7. Adina

    Da, e foarte nasol sa dezbraci 23 de randuri de haine ca sa probezi, mai ales ca temperatura din locatii de setata ca cei din magazin sa stea in pulovere inauntru, nu in rochii subtiri, cu doua bretele…

  8. Florina

    Vai ce nasoala e faza cu inchirierile! Ma ia cu fiori cand ma gandesc ca dai o caruta de bani si exista sanse mari sa primesti o rochie de mireasa ferfenita si plina cu pete de vin si tort… Oricum, ideea e ca daca ai in an la dispozitie un an pentru organizare, esti bine. Faceti si voi o cruce mare, cu Dumnezeu inainte, si nu uitati motivul pentru care faceti nunta, restul detaliilor mai vin si de la sine. Un mare pup

    • Ea

      Da, e aiurea cu inchrierile. Si mai avem 8 luni… Dar noi sa fim sanatosi, ca pana la a face atac de panica mai e! :))

  9. Pingback: Optimism de primavara | Ea si El

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *