Hot Topic – Crima!

8

Mda, un titlu socant, care are legatura cu articolul in sine, dar nu in modul in care va ganditi instinctiv. Sau poate pentru unii, exact in modul in care va ganditi…

In ultima saptamana am primit nenumarate mesaje si eu si El, atat pe pagina de contact, cat si pe Facebook, Twitter, si chiar mailurile personale si de serviciu, toate avand unul si acelasi subiect – eutanasierea cainilor. Mai mult decat atat, vad pe zi ce trece din ce in ce mai multi spammeri in toate mediile sociale, care ne cheama/indeamna/santajeaza emotional (aici intra categoria poze, videoclipuri, etc) sa sustinem protestul din fata Palatului Parlamentului, de luni, 7 martie, impotriva eutanasierii cainilor. Si pentru ca sunt om si femeie si am pareri contradictorii – iata ca v-am ajutat atat cat imi sta in putere in momentul actual si am scris si despre miting. Insa, din punctul meu de vedere, crima de care ziceam in titlu se refera la cu totul altceva…

Crima nu este doar atunci cand vrei tu sa arunci cu noroi in cineva (guvernanti) si decizi ca e mai bine sa instigi populatia la proteste impotriva eutanasierii. Crima la adresa cainilor incepe in primul si in primul rand in randul oamenilor obisnuiti care: fie adopta la un moment dat un caine si apoi il lasa pe strada din lipsa de bani/timp/chef de a-l creste, etc, fie cand ii apara de cei care vin sa ii “stranga” si sa ii sterilizeze (da, adevarul e ca daca i-ar lasa sa ii sterilizeze, in timp problema s-ar rezolva de la sine), fie cand cei de la asociatiile chinologice nu isi fac treaba. Si aici simt ca va incepe polemica…

Aceste asociatii chinologice, din cunostintele mele vagi, sunt operate in mare parte cu ajutorul voluntarilor. Stiu ca nu au fonduri (dar cine are fonduri de la stat in momentul de fata???), insa tocmai pentru ca nu au fonduri, ar trebui sa fie isteti si sa initieze campanii care sa sensibilizeze opinia publica (Atentie, NU in mod abuziv, asa cum se face acum!!!), care in primul si in primul rand sa educe opinia publica si masele, si, bineinteles, sa incurajeze adoptia cainilor fara stapan. Dar nu fac asta. Eu, de cand sunt, nu am vazut pe nimeni, de la nici un fel de asociatie, care sa intreprinda ceva in sensul asta pana acum, DAR am vazut nenumarate proteste impotriva eutanasierii. E ca si cum isi dau seamna ca sunt asociatii chinologige doar in momentul in care cineva vrea sa ii omoare, dar pana atunci nu au avut nimic de facut.

Dragi asociatii, desi apreciez faptul ca animalele care ajung la voi au macar un bol de apa si de mancare pe zi asigurat, NU ASTA inseamna sa te preocupe viata lor. Sau mai bine zis, nu la asta se rezuma. Din punctul meu de vedere, este vina VOASTRA ca se ajunge la a se adopta asemenea masuri. Si este vina fiecarui individ care se autoproclama iubitor de caini, cand de fapt nu face nimic sa isi sustina acest statut. Daca esti iubitor de animale, solutia nu este sa il tii pe langa bloc si sa ii dai un blid de mancare o data la doua zile. Ci trebuie sa te asiguri ca acel animal are anumite conditii de trai, iar principala conditie este sa nu stea pe strada.

Voi faceti mitinguri sa nu ii omoare – dar cand ati facut ultima data un miting pro adoptie? Ce masuri ati luat pana acum spre a educa populatia in sensul acesta? Ce discutii ati avut pana acum cu firme care ar putea sa va sponsorizeze? Ce propuneri de parteneriat ati inaintat pana acum mass-mediei (ne referim atat la cea veche – ziare, publicatii, TV, etc, cat si segmentul “nou” – bloggeri, forum-isti, social media, etc)? Cate incercari de sensibilizare a opiniei publice ati avut pana acum, care sa excluda fotografiile grotesti cu caini schiloditi? De ce nu va uniti fortele in a crea ceva constructiv, in loc de a oripila opinia publica? Faptul ca nu aveti bani NU ESTE O SCUZA. De fapt, in opinia mea, nu aveti nici o scuza. Pur si simplu nu va faceti treaba.

Si acum, pentru a nu crea impresia ca sunt o monstruzitate grobiana fara inima, va spun in cateva cuvinte trecutul meu legat de animale. Primul caine l-am vazut cam pe cand aveam 5 ani, il chema Bijou, era un caine de cartier, pe care ai mei l-au adoptat din proprie initiativa, pentru a nu il mai lasa in frig pe strada. Din pacate, era destul de batran si bolnav si a murit un an mai tarziu. Pe al doilea caine, il chema Bobby, familia mea tot de pe strada l-a adoptat, si a trait la noi 16 ani. Cand am venit la facultate, nu puteam sa stam fara caine – eu si fratele meu – asa ca am adoptat un alt catel – Taz – o corcitura de Bichon. Din pacate, relatiile s-au schimbat, timpul a trecut si nu am mai putut avea grija de el. Dar nu l-am aruncat pe strada, am rugat parintii sa aiba grija de el. Si acum are 5 ani aproape si este fericit ca cineva il iubeste ca pe un copil. Pe El l-am cunoscut cand avea deja o pisica. Charlie, desi este de rasa, a fost luat din mila Lui, dintr-o scara, intr-o noapte de iarna pentru ca l-a auzit plangand de foame si de frig. Yoda, este adoptat de pe strada. Nici unul din animalele de mai sus nu a fost de rasa si nu a fost cumparat. Dar in nici unul din cazuri, asociatiile chinologige nu au avut vreun cuvant de spus – in sensul ca pana pe la 16-17 ani nici nu stiam ca existati.

Asadar, parerea mea este ca ar trebui sa puneti osul la treaba, pe romaneste, si nu doar sa va plangeti ca oamenii sunt criminali, ci sa intelegeti ca din vina voastra se ajunge aici mereu. Fiti constienti de responsabilitatea pe care o purtati pe umerii vostri si pe care v-ati asumat-o singuri si faceti ceva in privinta asta. Protestele nu ajuta la nimic, insa cainii adoptati de pe strada ar avea sansa la un viitor.

Si ca se ne intelegem bine, poate nu am fost destul de clara pana acum, NU sustin mitingul de luni, NU doresc sa vad hingheri care alearga cainii si-i omoara printre blocuri,  CRIMA mi se pare ceea ce faceti voi, va tin direct responsabili pentru situatia la care s-a ajuns a nu-stiu-cata-oara si m-am SATURAT sa imi fie frica sa ies din bloc nu din cauza tiganilor, ci din cauza cainilor. Si daca incepeti cu placa “cainele simte omul rau”, nu raspund de pumnul care va zbura inspre fetele voastre.

De asemenea, tin sa precizez ca ii invit pe cei care ne-au trimis tot felul de mesaje cu caini schingiuiti si maltratati, pe membrii tuturor asociatiilor, pe voluntari, chiar si pe tanti de la parter care de fiecare data cand au venit hingherii a bagat cainii in casa ca sa nu ii prinda, dar le-a dat drumul apoi ca “eu nu tin caini in casa. Imi plac, dar locul lor e afara.” sa comenteze si sa inceapa o discutie pe aceasta tema. Priviti-o daca vreti ca pe un punct de plecare in educatia maselor si ganditi-va ca macar atat datorati sufletelor acelora. Iar pentru oamenii care gandesc ca tanti de la parter, locul vostru e afara, in strada, nu al cainilor.

8 thoughts on “Hot Topic – Crima!


  1. Nici că o puteam spune mai bine, să ştii că m-am tot gândit să scriu ceva pe tema asta dar deja era prea mediatizată chestia şi mi s-a luat. Am preferat în schimb să dau ici colo câte un comentariu. Şi la Braşov am înţeles că va fi o acţiune de genul… Nu am adoptat până acum nicio formă de animăluţ dar nici nu o voi face pentru că nu am timp de aşa ceva. Cu toate astea bine ar fi să nu mai văd cete cete de câini noaptea pe stradă (la oneşti că la braşov au cam dispărut) şi oameni proşti care le dau de mâncare la geam dar apoi îi alungă ca pe, well ultimii câini.
    Frumos articol:)
    PS Nu am uitat de leapşă:P

  2. Ea

    Intr-adevar, timpul e o problema penrtru oricene, dar daca iti doresti, vei vedea ca iti gasesti timp si pentru animalut. In plus, in doi e mai usor. Legat de mitingul sufletului, am inteles ca nu s-a adoptat legea – foarte bine, ma bucur pentru nu imi doream sa vad caini schimgiuiti de hingheri care au fost in trecut macelari. Insa in continuare sustin ca ar trebui ca asociatiile abilitate sa schimbe ceva, chiar sa o faca. Nu imi doresc sa moara caini, dar mi-as dori sa nu mai trebuiasca sa umblu cu frica pe strazi.
    Si spar ca ai sughitat in seara asta:)


  3. Good point!
    Trist si paradoxal multi se comporta ca vecina de la parter: responsabilitate pana trec hingherii dupa aia D-zeu cu mila. Nici nu vreau sa ma gandesc cat praf de fecale de caine expir in fiecare zi mai ales acuma dupa topirea zapezii. Problema cainilor cred ca este ajunsa in punctul ori noi oamenii ori ei cainii. Din pacate cred ca datorita lipsei de responsabilitate a noastra singura solutie viabila ramane eutanasia. Ciudat mi se pare ca se militeaza pentru dreptul la eutanasie al oamenilor dar impotriva eutanasierii cainilor…!?!

  4. Ea

    Latifa, iti multumesc pentru raspunsul prompt. (si La multi ani de 8 Martie:) ) As vrea sa zic ca ma uimeste obstinatia cu care adaposturile de animale nu vor sa raspunda invitatie de a isi spune punctul de vedere, insa nu ma uimeste, ci mai degraba imi confirma supozitiile…
    In alta ordine de idei, problema cainilor este una reala si desi am zis-o, din pacate singura solutie viabila in momentul de fata este eutanasierea (ca sa nu mai spun ca unele exemplare de caini macar nu ar mai suferi..). Imi pare rau sa spun asta, deoarece am crescut inconjurata de animalute, insa oamenii au devenit din ce in ce mai iresponsabili si nu realizeaza ca, de fapt, ei se joaca cu niste vieti – fie ca sunt ale cainilor ce urmeaza a fi eutanasiati, fie ca este vorba de a oamenilor care sunt muscati..


  5. de ce? m-aţi pomenit? vă e dor de sărmă?:))

    • Ea

      Daaaaa! Multimea il vrea pe Sarma!


  6. Incep cu o paranteza: (La multi ani si tie de 8 martie! – eu sunt baiat dar i-am transmis Latifei si acuma iti raspunde prin intermediul meu).
    Ne intristeaza faptul ca acest articol nu a avut suficient feedback – deloc mai bine zis – din partea asociatiilor. Speram sa se rezolve cat mai repede problema cainilor si sa trecem peste micile neintelegeri dintre fanaticii animalelor si oamenii normali.

    • Ea

      Multumesc frumos de urari si scuze pentru confuzie 🙂
      Si pe mine ma intristeaza lipsa de actiune in sensul exprimat mai sus, insa pe de alta parte nu face altceva decat sa imi intareasca opinia nefavorabila pe care o am despre asociatiile in cauza.
      Mi-ar placea sa ne cultivam si noi, sa fim si noi, ca tara si ca natiune, suficient de inteligenti incat sa nu mai gasim placere in a rani caini sau in a-i calca cu masina pe strada (cand ar fi putut fi evitati – asta a fost o scena pe care am vazut-o saptamana trecuta in Bucuresti), ci in a-i ingriji, in a-i ajuta si in a le oferi ajutor specializat atunci cand au nevoie. Si cred ca aceasta educatie ar trebui sa inceapa cu ei – aceste asociatii – insa din pacate nu vad ca acest lucru sa se intample prea curand.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *