Ce se intampla cu visele copilariei

9

Mi-aduc aminte, ca prin vis, ca atunci cand eram mica, tata ma lua aproape in fiecare seara de mana si mergeam pana in partea de sus a Onestiului, sa o luam pe mama de la serviciu. Si in fiecare seara ne intorceam toti trei sau patru (daca venea si Vlad) de mana, incet, la pas, razand, povestind, visand, spre casa. Si in fiecare seara treceam in drumul nostru prin fata unui magazin cu rochii de mireasa. Pentru cei care sunt din Onesti, magazinul in cauza este cel din blocul turn, de la Moldova. Mereu ma opream in fata vitrinei mari, ma uitam la rochii si visam la ziua in care voi purta si eu o rochie ca acelea.

Anii au trecut, am terminat liceul si am plecat la facultate la Bucuresti. Gusturile mi s-au scimbat, perceptiile mi s-au modificat, iar magazinul de odinioara mi se parea invechit. Dar niciodata nu i-am trecut pragul. Mi se parea ca nu e locul meu acolo, ca e un teritoriu doar pentru initiati, in care daca intri, te vrajeste. Mai tarziu am vazut intr-o revista o rochie de la Phillip… ceva.. care mi s-a parut potrivita de minune pentru mine si pe care o am si acum in minte, dupa ani de zile. Niciodata nu am vrut o rochie alba, niciodata nu a vrut o rochie infoiata, niciodata nu am vrut ca rochia sa aiba un decolteu generos. Aceste trei elemente erau singurele de care am fost dintotdeauna sigura, insa restul s-a schimbat dupa cum a batut vantul.

Au mai trecut niste ani si iata ca ne-am gasit, ne iubim si vrem sa ne casatorim. De acum sunt printre cei initiati. Sunt in masura sa intru intr-un magazin de rochii de mireasa si sa ma uit la modele, comparandu-le pe unele cu altele, sau sa intru intr-o bijuterie si sa ma uit la verighete. Am inceput cercetarile inca de cand ne-am hotarat asupra datei, desi ne mai despateau luni bune de data evenimentului. Am vrut sa incepem cu inceputul, sa nu ne grabim presati de timp si sa ne asiguram ca avem cand sa strangem banii necesari, fara sa mancam biscuiti Mirela cu apa cateva luni bune. Primul lucru, asa cum stiti, a fost stabilirea restaurantului, operatiune ce a mers fara probleme. Apoi am luat o pauza pana acum, cand am decis ca e timpul necesar sa ne interesam mai asiduu in privinta costumatiei noastre, dat fiind faptul ca in general comanda unei rochii in afara tarii dureaza cam 4 luni, sau croirea e pe comanda dureaza cam tot atat.

Asadar, de vreo 3 saptamani ne-am omorat vorbind cu croitorese, ateliere, magazine de desfacere, vanzatoare mai mult sau mai putin amabile, locatii mai obscure sau mai centrale, etc. in cautarea rochiei de mireasa. Si probe peste probe si plimbat prin oras la ore tarzii, si tot tacamul – nici una nu imi venea bine, nici una nu imi placea, deja mai aveam foarte putin si renuntam la speranta ca imi voi gasi rochia potrivita si care sa imi placa foarte mult. Cel putin nu la bugetul pe care il aveam noi alocat pentru aceasta piesa, buget ce se invartea in jurul a 2000-2500 de lei.Obosita si exasperata fiind de Bucuresti cu modelele limitate si preturile exagerate, am decis sa mergem la Onesti in weekend si luni si marti sa mergem la Bacau si la Piatra Neamt, locuri unde auzisem noi ca am putea gasi ceva frumos si elegant la niste preturi pe care le poti rosti dintr-o suflare. La Piatra Neamt nu am mai ajuns, din cauza mea, pentru ca in ziua in care trebuia sa mergem nu am putuit sa ma trezesc sub nici o forma la o ora respectabila, insa am ajuns la Bacau. Si nu am fost dezamagiti de nici un fel, ba mai mult, ne-a intarit parerea ca preturile sunt mai mici in provincie si ca produsele sunt la fel din punct de vedere calitativ, daca nu chiar mai bune. Spre exemplu, aceeasi rochie, de la aceeasi casa de moda, cu acelasi material, etc in Bucuresti am gasit-o la 2500 lei si in Bacau la 1300 lei.

Ieri, inainte sa plecam spre Bucuresti, mama m-a rugat sa o duc la serviciu ca era deja in inatrziere. Pe drum ma intreaba daca am fost la magazinul de rochii din blocul turn si pe moment, mi-am zis in gand ca nici nu am de ce sa intru acolo – daca nu am gasit in Bucuresti, in Bacau, la toate magazinele la care am fost, in toate site-urile pe care le-am vazut rochia care sa ma incante, cum as putea sa o gasesc acolo? Dar, nevoind sa o refuz pe mama, am fost de acord sa intram acolo, pe fuga, cu jumatate de inima, si pe jumatate concentrata pe un site pe care ma uitam pe telefon.

Odata ce am pasit, am avut emotii. M-am simtit bine si in largul meu cand am vazut-o pe aceeasi doamna in spatele vitrinei pe care o vedem cu ani si ani in urma, dar cu par alb, mai uscata si parca mai scunda decat mi-o aminteam eu. Era imbracata modest, si cand pasea pe langa tine parca plutea. Isi cunostea fiecare unghier al micutului magazin si fiecare produs pe care il avea sau l-a avut vreodata. Dupa o privire rapida aruncata am vazut un stand cu rochii crem si fildes, culori care ma interesau in primul rand. M-am apropiat de ele si am incercat sa ma uit mai atent, fara sa le dau jos, cum am obiceiul. Doamna draguta a venit usor in spatele meu si m-am intrebat cu ce ne poate ajuta. I-am zis cele 3 elemente descrise mai sus, ca pe o poezie, aceeasi pe care o ziceam in orice magazin in care intram.  S-a uitat putin la mine, mi-a zambit cald si mi-a zis sa o urmez la cabina. Am urmat-o neincrezatoare si i-am urmat instructiunile. M-a imbracat, m-a incheiat si tras perdeaua si m-a intors inspre mama, care statea in fata cabinei. Am vazut-o cum se chinuia sa isi gaseasca cuvintele potrivite. M-am intors spre oglinda sa ma vad si eu…

Se zice ca atunci cand iti gasesti rochia potrivita, vei simti. Asa este! Nu imi venea sa cred ca sunt eu, nu mi-am imaginat ca o rochie, prima rochie probata in magazin, poate sa arate atat de bine pe mine. Am ramas si eu fara cuvinte, la fel ca si ea, iar doamna draguta care mi-a trnsformat visele in realitate s-a retras zambind sa ne lase cateva momente singure. Nu au mai fost nevoie de cuvinte, decizia a fost una rapida si cred ca cea mai usoara pe care am luat-o vreodata – aceea era rochia mea de mireasa.

Iata cum dragilor, visele din copilarie au un mod ciudat de a se indeplini atunci cand vine vremea lor si iata un exemplu mai mult decat concret ca niciodata nu trebuie sa subestimezi un mic magazin, dintr-un oras de provincie, sau o doamna dragurta, cu un zambet cald. Nu stii cand, vreodata, iti vor aduce un zambet de multumire si fericire pe fata.

P.S. Poza e de aici.

9 thoughts on “Ce se intampla cu visele copilariei


  1. la partea cu nunta sar:)) le voi citi când va fi cazul nu de alta dar dracu ştie poate se ia:))) trebuia să pui şi o poză cu rochia (preferam să fie rochiţă 😛 )

    • Ea

      Vezi ca e boala grea asta – se ia repede si prost :))) nici nu am poze cu rochia, dar nici nu vroiam sa pun – asta ca sa vii sa ma vezi in persoana 😛

  2. Adina

    Ce dragut! Ma bucur ca ai reusit sa-ti gasesti rochia! Initial eu nu am crezut in povestea cu “simtirile”, dar dupa 30 de rochii probate de-a lungul a sase luni, am simtit! Azi ma duc la proba, abia astept!

    • Ea

      Nici eu nu am crezut.. pana acum 🙂 Sa imi zici cum a fost!

      • Adina

        A fost bine! Ne-am revazut si ne-am regasit, e mai fermecatoare ca oricand ca de data asta e a mea! I-am zis sa o mai stramteze ca sa o pot strange mai tare daca slabesc…

  3. IO

    Nu pot sa zic decat – DA, DA cu toata gura, cu tot sufletul. Ma bucur imens pentru tine si pentru voi amandoi. Ca ati reusit sa va descurcati minunat.
    Tineti-o tot asa si de acuma incolo – si NU DISPERATI niciodata. Intotdeauna exista si va exista o portita de scapare.

    • Ea

      Thanks 🙂


  4. Draga “Ea”, ma bucur in primul rand ca ti-ai gasit rochia de mireasa! Dar citind post-ul tau, n-am putut sa nu privesc lucrurile ca o metafora pentru redescoperirea inocentei si simplitatii de odinioara. Pe masura ce crestem avem impresia ca lucrurile bune sunt greu de obtinut, ca e complicat. Nimic nu e mai departe de adevar. Cu cat ne “straduim” mai mult, cu atat de indepartam de o viata traita fara efort, asa cum a fost menita. Imi place post-ul tau si blogul in general. Ai talent la scris, dar mi se pare firesc, pentru ca scrii din inima. Fa in continuare ce simti!

    • Ea

      Draga mea, ma bucur sa aud ca te incanta scrierile noastre si iti multumesc pentru cuvintele calde.
      Ai dreptate, insa numa intr-o masaura in ceea ce ai citit printre randuri – este vorba de o metafora, insa nu asa cum ai luat-o tu, ci de fapt am vrut sa transmit ca nu trebuie sa renunti in a cauta ceva pana cand vei gasi cu adevarat si sa esentele puternice se gasesc in sticlute mici – sau mai exact: rochia perfecta intr-un magazin micut si “prafuit” de vreme.
      Dar ai dreptate, cu cat e mai mare stradania – cu atat e mai placut izbanda. Iar redescoperirea inocentei si a simplitatii de odinioara o traiesc de fiecare data cand ma intorc Acasa… E un alt taram aici, un alt ritm al vietii, ce mi s-a intiparit in minte si in suflet. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *