Reading is better than sex

1

OK, poate nu e chiar asa cum scrie in titlu, insa daca ati intrat pe blog in urma citirii lui, inseamna ca macar aveti o parere personala cu privire la relatia dintre cele doua pasiuni.

Adevarul este de foarte mult timp mi-am propus sa scriu despre acest subiect, insa parca niciodata nu am avut timp, cheful sau inspiratia necesare. Astazi insa, in timp ce imi beam cafeaua de dimineata, mi-am aruncat ochii pe un link primit de la o prietena, iar cuvintele mi s-au legat incet-incet in minte, formand un tot unitar, o idee bine definita, intr-o stare suficient de omogena incat sa vreau sa v-o prezint.

Poate ca am mai atins de vreo cateva ori pana acum acest subiect, insa niciodata nu m-am exprimat astfel incat sa va puteti face o idee concreta legata de placerea mea, pe care as putea-o numi suprema.

Desi acum ma simti usor ca la Alcoolicii Anonimi, mie imi place sa citesc. 🙂 Imi place lumea in care ma poarta fiecare paragraf, fiecare cuvant, imi place sa ma inconjor de carti. Imi place sa imi cumpar cartile la care tanjesc de ceva timp, imi da o senzatie de cucerire a vreunui imperiu si odata cumparata o carte, o citesc iesind din magazin, in timp ce ma lovesc de oameni suparati, incruntati si inchisi in lumea lor.

Cand ne-am mutat din garsoniera in apartament, imi doaream din tot sufletul sa imi fac un loc de citit, asa cum am avut in copilarie. Un loc mic, la fereastra luminata, unde sa incapa doar un fotoliu foarte comod si rafturi intregi de carti. Bineinteles ca din cauza cutiilor de chibrituri in care locuim, nu am avut unde sa imi creez aceasta mica lume a mea, insa eu inca sper ca odata ce ne vom muta intr-un nou apartament, imi voi putea face locul meu special.

Iar motivul care sta in spatele dorintei mele este unul destul de indelug dezbatut intre mine si El – pentru mine, cititul este o experienta care indeamna la introvertire si care se savarseste in unu. (Aceste este si motivul pentru care cel mai bine ma simt cand citesc seara, dupa ce adoarme el.)

Nu imi place sa particip la evenimente ca Lecturi urbane, desi le inteleg si le apreciez foarte mult initiativa. Nu imi place sa citesc in mijloace de transport in comun, nu imi place sa citesc in ceainarii sau in timp ce astept pe cineva sa vina la intalnirea stabilita. Imi place sa ma cufund singura in lumea pe care cartea din mana mea o deschide, imi pace sa stau intr-o pozitie comoda cand citesc pentru a ma desprinde in totalitate de legile morale ale lumii noastre si, nu in ultimul rand, imi place sa citesc ore in sir, nederanjata de nimeni si de nimic. Abia atunci mi se pare ca savurez cu adevarat o carte.

Nu imi place sa citesc laolalta cu alti oameni, in bibleoteci sau cluburi de lectura, nu imi place sa impartasesc cu ei sentimentele traite din randurile pe care le citesc, mi se pare ca devin platitudini. Si in special nu imi place sa vorbesc cu cineva despre o carte pe care am citit-o amandoi. Nu stiu din ce motiv anume, nu imi face deloc placere sa fac schimb de impresii pe baza actiunii sau a personajelor din carte. Am senzatia ca sunt doar ale mele, ca le controlez cum vreau si daca ar veni cineva sa imi impartaseasca ideile sale cu privire la carte, mi se pare ca le-as imparti cu acea persoana.

Nu imi place sa povestesc cartile pe care le citesc. Poate ca dau dovada de egoism, insa din acelasi motiv ca mai devreme, vrea ca acele carti pe care decid sa le citesc, sa fie doar ale mele, nascute parca din mine. Adica, nu vreau sa ma intelegeti gresit, imprumut carti sau dau carti cu imprumut prietenilor si, daca ma intreaba, le spun despre ce e vorba, insa tot ceea ce spun este plat, le dau doar imaginea de ansamblu. Daca vor sa afle restul, vor trebui sa citeasca ei cartea.

Imi doresc de foarte mult timp sa pot petrece macar o zi intreaga citind, fara intrerupere – cred ca asta este una dintre cele mai mari dorinte ale mele.

Eu sunt un om care gandeste in secvente, in imagini. Pentru a va explica mai bine relatia mea cu cartile vreau sa incerc sa va transpun in cuvinte cateva dintre imaginile pe care le am in minte atunci cand ma gandesc la carti.

Ador lumina difuza a diminetii de duminica din octombrie, lumina aceea cetoasa, din care inca nu se poate sti daca va urma o zi insorita sau nu. Cand usa de la dormitor e inchisa si El cu pisicile isi beau cafeaua si se uita impreuna la ultimul episod din Supernatural, iau cartea de pe noptiera si o deschid la semnul pus cu o seara inainte si citesc acolo in pat, pana cand simt ca cei trei crai ai mei dau semne ca li s-a terminat episodul.

Imi place sa intru intr-o librarie si sa imi aleg carti de care nu am auzit. Imi place sa simt mirosul de carti noi, dar in aceeasi masura imi place sa simt foile unei carti vechi, citite de multi oameni.

Mi-e greu sa descriu senzatii in cuvinte, insa ceea ce mi se contureaza din ce in ce mai clar in minte, cu fiecare cuvant scris, este ca cititul ofera aceeasi placere intensa precum sexul. Am nevoie de un loc anume pentru a ma simti bine, am nevoie de preludiu, vreau sa uit de legile morale si nu imi place sa povestesc despre el. Singura diferenta este ca cititul il voi face intotdeauna de una singura, iar sexul intotdeuna in doi. 🙂

P.S. Toate pozele sunt luate de pe bookmania.tumblr.com.

One thought on “Reading is better than sex


  1. ai descris perfect senzatiile mele. senzatii pe care nici eu nu mi le puteam exprima mai bine. Pana acum am crezut ca nu stiu sa vorbesc despre cartile pe care le citesc sau ca nu reusesc sa inteleg ce se intampla sau sa imi explic prin cuvinte senzatiile provocate de cartile citite. dar abia acum vad ca nu sunt nebuna si e o chestie prin care mai trec si altii 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *