Cum se cearta Ea si El

8

De ceva timp am tot vrut sa scriu un articol in care sa zic cat de dor imi e de momentele in care ne certam cu adevarat din nimicuri banale, cu isterii si farfurii sparte foarte aproape de capul interlocutorului, cu bagaje stranse fugar si plangand si cu usi trantite si apoi asteptat la lift sa vina si sa isi ceara scuze. Iar impacarea… dragii mei, impacarea era motivul pentru care te certai, la urma urmei.

Da, imi e dor de momentele de gelozie cand, daca vedeam ca il suna o alta fata (neaprobata in prealabil de mine) faceam ca trenul si nu mai vorbeam cu el  cateva zile. Sau cand el  ma vedea ca vorbeam cu un fost coleg de facultate si il lua deoparte la intrebari existentiale.

Din pacate (sau din fericire, depinde de ce parte esti), intr-o relatie de durata, nu mai ai certuri aprinse. Stii ca seara trebuie sa ajungi acasa, in aceeasi casa ca si el pentru ca daca te duci la altcineva, nu te tin nervii sa raspunzi la toate intrebarile de genul “ce s-a intamplat?, cum se poate, ca voi nu va certati niciodata?”. De asemenea, stii ca daca ai rezistat 5 ani langa omul respectiv, nu o sa te desparti doar pentru ca nu a lasat jos capacul la WC intr-o seara si nici el nu o sa te lase cu buza umflata doar pentru ca nu ai pus dopul la pasta de dinti.

Incet-incet, in cazul relatiei de lunga durata, care este bazata pe setimente reale si concrete, care are baze solide si unde nu se infiltreaza rautatea celor din jur, se ajunge la o acalmie de cuplu, care cu greu este distrusa sau chiar cu greu zdruncinata. Eu consider acest lucru ca fiind unul bun, care iti da incredere in tine si care iti da forte noi deoarece daca stii ca totul e ok acasa, iti iei grija asta de pe cap si iti poti canaliza gandurile si concentrarea in alte parti, cum ar fi la serviciu. DISCLAIMER: Asta nu inseamna ca daca esti alaturi de o fata/un baiat de ceva timp si totul e ok de la sine, tu sa devii cu soricul gros si sa nu mai fii dragut/a, atent/a si sa nu iti dai interesul sa pastrezi si sa imbunatatesti relatia cum crezi tu mai bine.

Insa, cum sunt femeie prin definitie logica si biologica, desi imi e bine si sunt foarte multumita de relatia in care sunt, as vrea cateodata si putin drama, putine lacrimi si putina furie. Insa, din pacate pentru mine, El este atat de impasibil, incat nu am cu cine… Iata mai jos o redactare exacta a certei pe care am avut-o aseara, cand eu m-am umplut de draci si pe el l-a durut in bascheti de dracii mei.

Pe la 6 fara ceva seara, ma gandesc eu ca vreau sa plec mai devreme azi. El imi zice ca nu are cum sa plece cand vreau eu si ca sa mai stau pana pe la 6 jumate. Zic ok, el bineinteles ca intarzie, de la birou pleaca toata lumea, rezultand tragicul fapt ca trebuie sa merg pana la metrou singura, pe niste stradute foarte dubioase si intunecate, pline de caini si oameni indoielnici (si noi stim ce am patit eu cu cainii). Ma enervez, injur de toti dracii, imi inchid telefonul, inchid messenger-ul, imi fac bagajul si plec.

“Fir-ai tu sa fii, lasa ca vezi tu acum. Da’ tu ai impresia ca faci cum te taie pe tine capul? Da’ tu chiar crezi ca imi pun mintea cu tine? Lasa ca iti arat eu! Ce? Eu nu pot sa merg singura acasa? Crezi ca trebuie sa depind de tine mereu? Uite asa: imi pun castile in urechi si merg singura.”

Si o iau eu catinel spre casa, mormaind plina de nervi, cu castile in urechi. Ajung acasa, ma cam calmasem singura, caut cheia in geanta, pauza cheie. Pfooa, iar m-am enervat! Incerc sa imi deschid telefonul, sta 30 de secunde deschis, timp in care imi vin vreo 3 mesaje de le El de genul “Unde esti?” si “Nu ai cheie sa intri in casa… “, apoi se inchide ca nu are baterie. Ma uit la cel de serviciu, si el era descarcat de tot. Asadar, nici o sansa sa intru in casa si nici o sansa sa dau de El sa ii zic ca am ajuns si sa se miste mai repede.

Asa ca stai fata mea, in fata usii vreo 30 de minute pana cand, terminata de mirosul de mancare de pe scara si de sunetul de linguri din stomacul meu, decid sa ma ridic de pe presul de la usa unde stateam, ca un catel oropsit si vai mama lui, si sa ma duc la magazinul din blocul vecin si sa iau cate ceva de mancare pentru seara in cauza. Ajung, iau o paine, cateva oua, etc si ajung iar in fata usii subsemnatei, ce se nu deschisese inca si in fata careia iar ma asez descumpanita. De acum, imi trecusera toti nervii, toate ifosele, nu vroiam decat sa ajung in casa si atat.

Intr-un final apare si El, cu o paine in mana, cateva oua, si ceva rosii. Ne buseste pe amandoi rasul in mod isteric, ma ridica in fata usii, deschide usa si… am intrat in casa razand – asta a fost toata cearta noastra.

Nu stiu daca a fost de vina, oboseala, foamea, sau pur si simplu faptul ca mi s-a luat de cearta si nervi. Insa, cert este ca nici certurile nu mai sunt ca odinioara…

8 thoughts on “Cum se cearta Ea si El


  1. =))=)) faptul că a venit cu ouăle acasă a fost bine:)))))))

    • Ea

      El oricum avea cu doua mai mult ca mine… >:P


      • și acum are cu două mai puțin?:)))

        • @r

          =))

          • Ea

            Nu, mai rautate! Tocmai, ideea articolului era ca nu ne mai certam ca inainte..

  2. El

    radeti voi lupilor radeti, dar macar eu m-am intros cu o plasa de oua :))


    • degeaba bă dacă nu avea și cremwursti acolo :))):)):):):)


  3. Doamne-ajută tot certuri d’astea să aveți toată viața de acum înainte 🙂 Vă pup familie!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *