Poveste de seara

4

Vine un moment in viata fiecarui barbat, imposibil de impus sau controlat in vreun fel de catre sotie sau prietena, cand acesta decide ca este pregatit sa renunte la ceea ce il leaga de trecut si se uita cu mirare si usoara teama spre viitor. Nimeni nu poate preciza cu exactitate cand va fi acel moment, acea sclipire in ochii lui, nimeni nu se poate amesteca, altfel se vor isca certuri monstruoase ce nu vor duce la nimic bun, tot ce pot sa va spun este ca al meu consort a avut acea sclipire si sunt foarte mandra de el.

Mai pe intelesul tuturor, vorbesc despre momentul in care un barbat decide sa renunte la jucariile sale. Si prin jucarii nu ma refer nici la cele sexuale, nici la cojones, ci la jucariile la care visau de mici sa le aiba si abia dupa ce s-au vazut cu un salariu pe mana au putut sa si le achizitioneze, marind astfel pana la un termen foarte incert in viitor perioada in care nu vor trebui sa se maturizeze.

Ei, al meu drag consort s-a hotarat acum vreo 2 saptamani ca a venit momentul ala in viata lui cand nu mai vrea sa stearga saptamanal praful de pe toate prostiile lui de console, joystick-uri, volane, volanele, wii-uri si alte tampenii gadgeturi asemenea si ca este momentul ca si alte neveste sa isi planga in pumni alti barbati sa se bucure de ele.
Ei, le-a pus si a inceput asteptarea. Cum pentru mine acest lucru nu a insemnat nimic (de fapt a insemnat ca de acum sterg eu praful de pe ele), am si uitat ca erau scoase la vanzare si ca asteptam cumparatori. El insa intra zilnic si verifica cine le-am mai vazut sau ce intrebari i s-au pus. Asa se face ca aseara, cam pe la 8, aproape cand am terminat mancarea si ma pregateam sa ma apuc de citit, El imi decreteaza:Pe mine m-a mirat decizia destul de mult, insa cum nu am vrut sa il fac sa se razgandeasca cumva, nu am zis nimic, nici macar nu mi-am facut dansul bucuriei, ci doar l-am vizualizat in minte, inchisa temeinic in baie. S-a hotarat, a deschis contul de pe Okazii si le-a pus acolo in display, ca pe un raft virtual, frumos aranjate, unde nu mai trebuie sa stearga praful. Le gasiti si voi aici, in caz ca va intereseaza ceva.

– A zis cineva ca vrea sa cumpere consola. Ajunge in 45 de minute.

– Ha???

– A zis cineva ca vrea sa cumpere consola. Ajunge in 45 de minute.

– Asta am auzit. Poti sa imi explici in mai multe cuvinte, de preferat articulate?

– Stii „jucariile mele” (incercand un ton sarcastic si trist in acelasi timp) pe care le-am pus pe Okazii? Cineva vrea sa cumpere consola. (Eu nici macar nu stiam ca aveam asa ceva prin casa) Si a zis ca ajunge la noi acasa in 45 de minute.

Imi iau cateva secunde sa procesez ce a zis si, ingenua, il intreb:

– Cum adica la noi acasa?

– Pai vrea sa o incerce inainte sa o ia. Si cum nu gasim calculatoare in strada, trebuie sa vina la noi.

Mai stau putin si incep:

– Mai cercopitecule ce esti, cum de ti-a trecut tie prin cap sa accepti sa iti intre cineva in casa, cineva pe care nu il stii, probabil nici nu il vei mai vedea in viata ta? Daca e un dulap de om si iti da o scatoalca de nu te mai ridici de jos? Si cu mine cum ramane maaaaai? Da’ la mine te-ai gandit? Cui ma lasi tu? Daca ala vine sa vada ce e in casa si maine cat suntem plecati la serviciu vine si ne sparge casa? Daca e un drogat tampit? Daca baga cutitul in tine? Si apoi in mine? Cine o sa ii dea vestea lu’ mama maaa? …Si i-am mai zis multe alte chestii pe care nu le mai tin mine acum.

El, mai calm ca un lac glaciar in toiul verii, imi raspunde:

– Nevastuica, potol ca te trimit iar in baie! Ce ai? E un biet copchil de 19 ani caruia i s-a stricat consola de joc si vrea alta. Nu e criminal in serie, nu e drogat, nu e om al strazii, nu nimic. Ce ar fi sa te duci tu sa faci o baie relaxanta si sa ma lasi pe mine sa rezolv treburile ca un barbat? Hai fugi tu la cartea ta roz (da, citesc o carte cu o coperta roz si pe el il amuza foarte mult acest lucru) si nu-ti mai bate capusorul tau simpatic…

– Da, copchil… de unde stii tu ca nu e un animal libidinos care fura din casele oamenilor? Ai vazut reclamele alea cu pornografia infantila pe internet? De unde stii tu ce se ascunda in spatele unui copil pe net?

El, deja exasperat (desi nici acum nu inteleg de ce…) se incalta si imi spune ca se duce sa il astepte pe ala.

– Bine, zic, du-te, dar mi-as lua adio de la tine… daca nu te mai vad?

Pleaca, eu raman singura in casa. Incep si iar ma gandesc: daca e un criminal? Daca e unul care o sa ne sparga maine casa? Daca ii da una in cap Lui? Nu trebuie sa il apar eu?

Ma duc in bucatarie si deschid sertarul: vad satarul – il iau si il duc in dormitor. Apoi ma gandesc – e prea mare si nu e usor de folosit. Ma duc iar in bucatarie si iau un cutit mai mic si il duc si pe ala in dormitor. Dar daca nu ii face nimic totusi. Mai bine iau o furculita. Sau doua furculite ca sa i le bag in ochi nenorocitului. Le duc si pe alea. Apoi ma gandesc ca sa nu ii las la indemana in bucatarie toate cutitele, asa ca iau stativul de cutite si il duc in dormitor de pat. Stai sa imi iau telefonul din living – il arunc si pe ala pe pat. Si cutia de bijuterii ca sa nu fie tentat. Si pachetul de tigari ca poate nu se grabeste sa ne omoare si ma plictisesc eu pana bag cutitul in el. Si o scrumiera – aia mai mare ca pot sa i-o arunc in cap si sa i-l sparg (2 in 1!). Aud liftul – sa iau si laptoul sa nu il vada. Si PSP-ul ca si ala e trentant. As fi luat si televizorul daca nu era asa de greu si daca nu avea multe cabluri in spate. Aud usa. Acu i-acu!!

Fug in dormitor, ma arunc pe pat, era sa cad fix in satarul pe care il pusesem eu acolo, ma rasucesc in aer si reusesc sa aterizez cu fundul pe o furculita. Nu ma doare ca eram destul de tensionata. Imi scot furculita din fund si pun mana pe un cutit mai mic si ma pun dupa usa. In siguranta, ca eu asa am vazut ca se sta in filme ca sa nu te vada criminalul.

Intra El cu odiosul individ, imi reprim dorinta de a iesi urland, cum am vazut eu in Braveheart si sa ma napustesc asupra aluia, il aud ca se descalta si intra in urma Lui in living. Se aseaza la calculator, era Fifa deschis si rula, il aud ca butoneaza, eu ies usor de dupa usa si ma asez cu mare atentie pe pat ca deja ma durea partea stanga a dorsului meu, imi aranjez tacticos furculitele si cutitele in jurul meu – stateam ca o puma la panda. Zice ca e multumit, al meu zice OK, se incalta si pleaca.

Raman incordata, iar pun mana pe furculita, aud pasi venind spre dormitor, ma pregatesc sa sar, apare El in usa si se apleaca instinctiv cand furculita mea zboara spre capul lui. Se ridica si ma vede dupa pat, speriata si cu o alta furculita in mana. Se gandeste pret de cateva secunde si zice:

– Stiam ca esti nebuna de cand am decis sa te iau, dar chiar asa… Acuma du toate cutitele si furculitele la loc si pune ceva de mancare ca mi-e foame…

4 thoughts on “Poveste de seara

  1. El

    se pare ca aplicatia aia cu sunete horror te-a marcat :)))

    • Ea

      De fapt, traiul cu tine de atata timp m-a marcat…

  2. IO

    Io cred ca atat aplicatia, viata, traiul cu el, mediul inconjurator, mass-media (filme/Stirile de la ora 5….) si episodul din BAIE te-a marcat :))

  3. Marius

    Foarte tare:):)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *