O jucarie galbena

0

Buna! Eu sunt Minion, prototipul numarul 1. Sunt departe de a fi perfect, cel putin asa au zis creatorii humanoizi cand m-au vazut terminat, insa cu putina munca, sunt pe calea cea buna. Vreau sa va spun povestea mea, in cateva cuvinte, ca sa ne cunoastem mai bine – cine stie pe mainile cui ajung si poate ca, daca ma stie foarte bine, se indragosteste mai repede si mai tare de mine.

Am inceput sa iau viata intr-o zi de marti, cand, dupa o alergatura zdravana prin ploaie, humanoidul blond a gasit toate cele trebuincioase insailarii mele, intr-o mercerie bine ascunsa de ochii lumii, unde, langa o tejghea comunista, statea o tanti cam la fel de comunista. Ajuns acasa, dar desfacut in mii de fire si bucati de vatelina, Ea s-a asezat la lumina lampii din living si a inceput sa imi descifreze tiparul. Bine, intre noi fie vorba, ca dupa razboi multi viteji se arata, tiparul nu a fost foarte complicat, insa putina atentie nu strica niciodata.

A inceput cu corpul galben ca o lamaie data bine in parg, cu ochii de croset bine calculati, si incet-incet am inceput sa iau forma. Am trait un sentiment foarte placut, de implinire, inca din momentul in care a pus primul ochi si a facut primul jeteu, pana cand a tras ultimul fir de incheiere. Am simtit ca iau viata, ca voi insemna ceva pentru cineva, ca voi aduce un zambet pe fata cuiva.

Apoi au urmat picioarele si mainile. Desi mai migaloase, pentru ca am maini lungi si subtiri, creatoarea nu s-a lasat pagubasa si, in ciuda durerilor de spate si de ochi, a continuat sa lucreze atenta la ele. Eram atat de bucuros, incat imi venea sa dansez si sa strig “Bananaaaaaaaaaa” cat ma tine gura! Insa am stat cuminte, nu am spus nici car!, pentru ca am vazut ca e cam nervoasa creatoarea, mai ales cand lucreaza, si nu vroiam sa greseasca vreun ochi sau ceva si sa ies gresit. Am indurat….

Pentru salopeta a ales un albastru-azur atat de frumos, incat as sta zile intregi admirandu-ma in oglinda si tot nu m-as satura de mine (intre noi fie vorba stiu ca sunt frumos, dar mai ales, ca sunt unic!! iar asta imi da foarte multa incredere in mine ca voi fi foarte apreciat).

Au urmat ochii si, in sfarsit, am vazut si eu cine e langa mine. Mi-a placut atat de mult sa o vad pe Ea, cu burtica, cum numara in gand ochi, cresteri si descresteri si El cum cauta metode sa imi imbine mainile si picioarele cat mai bine si mai invizibil. Aaaa, si cei doi mici parosi, foarte curiosi sa vada cum miros si cum arat, din ce ate sunt facut si mai ales cat de gustos sunt.

Aseara, pe la ora 2, am fost gata. Am putut in sfarsit sa ma admir si sa ma simt apreciat. Poate ca as fi vazut mai multa apreciere si in ochii celor 4, daca acestia nu ar fi fost de jumatate inchisi de somn. Insa sunt sigur ca azi, cand se intorc de la serviciile lor, se vor juca cu mine si cu celelalte jucarioare pe care am vazut ca le au. Abia astept!

Mai trebuie sa va spun un lucru – am fost crosetat din lana naturala si umplut cu vatelina, asa ca sunt 100% child proof. Am cam 20 de centimetri inaltime si pe deasupra pot sa inseninez ziua oricui – fie ca e copil si pe dinafara, sau doar pe dinauntru. Aaaa, si sunt primul dintre ai mei – mai urmeaza doi, dar nu stiu exact cand. Daca nu v-a ajuns descrierea de mai sus si vreti sa ma vedeti in mareata mea splendoare, ma gasiti pe pagina asta de Facebook, unde vor aparea in curand si alti prieteni. Si pentru comenzi puteti scrie la contact@ea-si-el.com.

Sa ne vedem curand!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *