Nopti Albe

Nopti Albe

Nu in Seattle, nici nu mi-a placut filmul foarte mult, ci in Bucuresti, in Berceni ca sa fim mai precisi. E drept, de cand avem galusca mica ni s-a schimbat programul, s-a dat dupa al ei: putem face lucruri care tin doar maxim 3 ore. Si anume: curatenia ne e intrerupta o data la 3 ore, mancarea e facute in transe, iar de dormit ce sa mai zic… Ei, aseara insa am avut o noapte mai alba decat ne asteptam – a fost de-a dreptul stravezie,

Vreau sa fiu mare

Vreau sa fiu mare

Toti copii, chiar si adolescentii, vor sa fie mari, sa creasca cat mai repede, sa scape de sub privirile cicalitare ale parintilor, sa poata sta cat mai tarziu in fata televizoarelor, sa poata manca orice vor, la orice ora vor ei. Asta este ceva normal – sta in firea lucrurilor sa vrei sa cresti, sa te maturizezi, sa vrei sa fii pe picioarele tale. Pe cine nu inteleg eu, sunt acei oameni care ii indeamna pe copii sau pe adolescenti sa ramana “mereu copii”.

Un alt fel de septembrie

Un alt fel de septembrie

De o luna am vrut sa scriu, insa de fiecare data cand ma puneam in fata “foii” albe, nu mi se concretizau ideile, imi fugeau cuvintele din cap si sfarseam inevitabil prin a inchide laptopul si a-l pune deoparte. Nu puteam defini ceea ce simtem in cuvinte asternute pe o coala goala si nici acum nu sunt sigura ca pot, insa ceva imi spune sa o fac si, daca se poate, cat mai repede.

Ver peliculas online