3 luni, mergem pe 18 ani

0

Avem 3 luni. Si ceva, insa pana nu ii implinim, nu se pun. Pana acum, totul e roz si pufos si frumos. Ne-au trecut colicii, ne-am adaptat la mediul inconjurator, descoperim zilnic ceva nou si ne incanta chiar si un televizor inchis pus pe perete sau o usa maro.

Zilele trecute Mini si-a descoperit mana (doar dreapta, stanga inca nu e a ei) si de atunci se uita la ea minute in sir, se incrunta, plange, o morfoleste, zambeste candind la ea si apoi iar se incrunta. Putin mai inainte a inceput sa baleasca. Si ma refer aici la valuri de balute – unele cu bulbuci, altele fara, toate lipicioase, dar adorabile in acelasi timp. Cu putin timp inainte de asta, a descoperit jucariile de la balansoar si, de atunci, rade la ele cu gingiile pana la urechi.

E adorabila varsta de 3 luni – fara plansete, cu multe zambete si bucurie si mai ales cu multe balute. Insa, nu stiu de ce, eu o vad deja mare. In momentele in care stau pe canapea si mai uit la televizor sau citesc sau adorm, ma surprind gandindu-ma la ce va fi. Ma gandesc la primul pas si la cat de panicat va fi ta-su, speriat ca se va lovi de masa, scaun sau altceva. Ma gandesc la primul dinte care ii va iesi si la panica Lui din miez de noapte, cand Mini va urla ca in gura de sarpe si El se va plimba cu ea in brate prin casa.

Apoi ma gandesc la primul dinte cazut si la panica Lui pe acest subiect. Sper doar ca nu va trebui sa i-l smulg eu din gura cu ata legata de usa, pentru ca asta mi se pare infiorator si barbar. Si am aceasta parere de cand imi smulgeau ai mei dintii cu usa. Si totusi ei radeau….. hm… Ohh, prima zi de scoala, ziua in care El se va panica: daca nu ii place scoala?, daca nu ii place invatatoarea?, daca pateste ceva pe drum spre sau de la scoala?, daca va da foc la apartament cand va pune cratita cu mancare la incalzit, asa cum faceam si noi dupa  ce veneam de la scoala?

Vai, nici nu vreau sa ma gandesc la panica Lui cand Mini va lua prima nota proasta. Sper doar ca nu va lua 3 de 4 in aceeasi zi, ca ma-sa. Sau ca nu va fi incantata de nota 6 in clasa a doua, tot ca ma-sa (apropo, cine da unui copil de 8 ani nota 6 la caligrafie?? noroc ca nu am scris cu picioarele la propriu).

Ei, urmatorul capitol va fi minunat… Primul iubit. Abia astept sa o vad imbracata minunat, ca scoasa din cutie, abia asteptand ca El sa termine de aratat arsenalul unui entuziast al tirului iubitului ei, ca sa se poate duce in oras, la prima lor intalnire. Si panica Lui cand vor intarzia peste ora 19.00, impusa tot de el.

Insa prima despartire va fi a mea. Acolo nu are ce cauta El, si nici un al el al ei. Acolo vom fi doar noi doua, mancand inghetata si uitandu-ne la filme triste ca Old Yeller sau Sweet November. Prima despratire este cel mai urat lucru care i se va fi intamplat pana atunci si vreau sa fiu acolo pentru ea. Si mai vreau ceva – ca cele de mai sus sa se intample neaparat in ordinea pe care am spus-o eu.

Pana atunci, noi avem abia 3 luni si ne bucuram de nu mai putem ca avem mana dreapta. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *