Batranul

A deschis ochii incitat de ritmul marii, al valurilor ce se spargeau din ce in ce mai furioase de mal, muzica lui de o viata, muzica vietii lui. Nu intelegea nici in ruptul capului de ce oamenii aveau nevoie de muzica la malul marii, cand valurile Ei aveau muzica lor, muzica sferelor. Cel putin in mintea si in inima lui asa era.

S-a ridicat de pe nisip si s-a uitat in ochii Ei albastri-verzui, uneori mai tulburi, alteori transparenti, la fel ca sufletul sau. Era amanta lui de 70 si ceva de ani de-acum, se iubeau mereu, pe furtuna, pe soare dogoritor, pe ninsoare, ii era mereu fidela, nu l-a parasit niciodata, insa el stie ca nu o va mai simti langa el mult timp. Se intrista putin, ii trimite in gand o sarutare, o alinta duios si se ridica in picioare. Se apropie de valuri, se apleaca, atinge cu mana urma valului ce se retrage si duca degetele arse de soare la piept, in dreptul inimii.

Apoi pleaca, merge incet, tarsaind picioarele dupa el. Un grup de tineri se apropie de el, cu palarii mici si colorate, haine putine si colorate si suflete monocrome. Le cere o tigara, si-o aprinde si merge mai departe, ingorand susotelile fetelor si onomatopeele baietilor. Nici macar tigarile din foi nu mai sunt asa cum erau. Acestea au gust colorat, de tinerete grabita de soare. Acelea pe care le stia el iti sfasiau gatul, simteai focul de la capatul tigarii pana in stomac, nu degeaba ii spunea ” iarba dracu’ “. Mai trase un fum si arunca tigara. Nici dependenta lui nu mai e ce a fost.

Mergea atent printre corturi sa nu-i trezeasca pe cei ce dormeau si sa nu ii deranjeze pe cei ce nu mai dormeau. Iubea nisipul caldut si rece in acelasi timp, de sub talpa sa goala, tabacita. Era singura libertate pe care o cunostea, ritualul de la care nu s-a abatut niciodata, mantra lui.

Ridica ochii si vazu in departare cherhanaua. Nu mai e ce era odata. Acum se pune muzica in difuzoare si se serveste cafea. Cand a deschis-o prima data, inainte sa ii dea foc un grup de tineri, din cherhanaua lui se auzeau chitarile si dimineata se manca bors de peste. A pierdut-o acum peste 30 de ani, in acelasi incendiu in care a pierdut-o si pe draga lui. Ii vin si acum in fata ochilor fata ei putin negricioasa, parul negru, stres de soare, ochii dragei lui. O iubea aproape la fel de mult ca pe Ea si totusi n-a putut sa o planga. Si aceste ganduri fac parte din mantra lui.

Nici nu-si dadu seama cand iesise dintre corturi si ajunse pe plaja goala. Nici printre corturi nu se mai simtea bine de cativa ani. Toti se autoproclama vamaioti in cautare de senzatii vintage si de bautura multa. Nu-i placea ca era nevoit sa O imparta cu ei. Actualul proprietar al cherhanalei ii oferise un pat in spatele barului, insa nu putea sa doarma sub acoperisul care a rapit-o pe draga lui.

Isi aprinse o tigara si mai merse. I se facu mila de saracul baiat peste care dadu, asa ca-l acoperi cu cearsaful. Nici camaraderia nu mai e ce era. L-au lasat aici, in propriile dejectii si au plecat mai departe razand de el.

Se apropia de bar cu pasul molcom de corsar batran, putin chircit, om trecut prin toate, povesti de spus in jurul focului si de visat mai apoi. Ajunse, arunca tigara, puse mana pe lopata si incepu sa faca gauri pentru umbrele. Apoi va aseza sezlongurile si ii va astepta sa vina. Nu primeste nimic pentru ce face si nici n-ar vrea. Asa, le are pe amandoua in suflet, sunt toti trei impreuna mereu, nedespartiti din ziua in care au facut pactul si pana in ziua in care Ea ii va fi pastrat doar pasii pe nisip, umbra celui ce a fost si amintirea glasului.

Nimic nu va mai fi ce a fost.

About the Author

Ea

Blonda pana-n maduva oaselor, care si-a descoperit de curand pasiunea pentru blogging, carti si lucruri tehnice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ver peliculas online