Pisicile si bebelusii

2

Principala sursa de certuri in marea noastra familie, care si acum se afla in stare latenta undeva in dedesubturile straturilor de intelegere amiabila, au fost pisicile. Cumva, nici unul dintre familia/anturajul/prietenii nostri nu intelegeau cat de scrantiti la cap sa fim sa tinem pisicile si copilul nou-nascut in acelasi spatiu de locuit. Ba da, cineva ne dadeam dreptate: matusa de la Bucuresti, nu Budapesta, nu Budapesta, nu Budapesta, nu Budapesta, nu Budapesta, nu Budapesta, nu Budapesta, nu Budapesta, nu Budapesta, nu Budapesta, pe care o pup cu drag si care sper ca afla si pe aceasta cale ca imi e foarte draga si o tin aproape de sufletul meu.

Discutiile au inceput de cand eram insarcinata, doar ca nimeni nu s-a incumetat sa se puna in cap cu hormonii unei gravide (decizie importanta pentru viata lor), asa ca au lasat-o mai moale, pana cand am nascut cand, cu forte proaspete, ne-au asediat. Mno, discutii intre membrii familiilor s-au mai intalnit, dar parca nici una ca asta… Insa nu asta vroiam sa zic, ci doar ca nu am inteles niciodata inversunarea pe care o avea toata lumea pe acele 2 biete fiinte paroase. Parca, dintr-o data, nu mai meritau sa stea in casa cu noi, dupa ce statusera aici ani de zile.

Nici macar imbitata de hormonii post nastere si post sarcina nu am pierdut din vedere un lucru: ca acum aveam 3 copii si sa trebuie sa fac cumva ca toti 5 sa convietuim in deplina pace si armonie. Niciodata nu i-am privit pe micii EI ca pe niste animale, ci ca pe membri ai familiei noastre si nu intelegeam nici in ruptul capului cum oamenii din jurul meu ma indemnau sa ma descotorosesc de ei si sa ii arunc pe strazi, acum ca venise Mini EA pe lume.

pisicuta familiei si bebeNu ma intelegeti gresit, pentru copilul tau faci ORICE sacrificiu, insa haideti sa ne sacrificam si sa-i sacrificam pe cei necuvantatori doar atunci cand este cazul, nu la fiecare vorba din popor. Atata timp cat pisicii sunt castrati, isi fac nevoile doar in litiera, nu ies afara din casa niciodata, nu intra in contact cu alte pisici, sunt vaccinati si deparazitati conform planului de sanatate, li se taie unghiile o data la 2 saptamani, sunt tunsi de blana o data la 2 luni si jumatate, ii si spalam o data pe an, nu inteleg de ce toata lumea ma indemna sa ii lasam pe strazi.

Am fost si la doctori: vreo 2 veterinari, unul generalist si unul pediatru (ultimii doi de oameni) si toti mi-au spus acelasi lucru: daca indeplinesc conditiile de mai sus, nu trebuie sa renunti la pisici, cu atat mai mult cat, in urma multor studii facute, copii crescuti cu animale in casa sunt mai receptivi, mai atenti cu animalutele, se dezvolta mai frumos si mai armonios, sunt mai sociabili, etc.

Acestea fiind spuse, noi suntem in totalitate IMPOTRIVA aruncarii animalelor in strada atunci cand vine un copil, si in mod deosebit ii blamez pe cei care nici macar nu incearca sa faca situatia sa functioneze. Nu vad rostul acestei fapte decat daca intervin probleme medicale, dar aceasta este o alta discutie.

Haideti sa va spun de ce suntem impotriva: pentru ca micuta noastra printesa este in totalitate si iremediabil indragostita de cei doi pisici. Si are si de ce sa fie – nu am mai vazut niciodata cat poate sa fie o pisica de obedienta si dragastoasa cu un copil mic. Carui copil mic, sa imi fie cu iertare, oricat de mult as incerca sa ii explic cum sa se comporte cu pisicile, tot le mai trazneste cate un pumn in cap sau se pune calare pe ele, in cele 1.7 secunde cat imi iau ochii de pe ea.

Ziua tipica a unei familii cu un bebe si 2 pisici

Ziua se desfasoara in felul urmator: se trezeste cel mai nou membru al familiei in patutul ei si incepe sa arunce cu jucarii in motanii ce isi fac somnul de frumusete la picioarele noastre. Ei se trezesc, se dau jos din pat, enervati ca sunt treziti atat de brutal, se urca pe canapea si isi continua somnul acolo. Se trezeste EL, ii face lapticul printesei, o ia si o pupa/dragaleste/gadila/chitaie pana o trezesc pe EA. Se trece la schimbarea infamului scutec de dimineata si dupa inca o runda de chiote (trebuie sa ii trezim si pe vecini) purcedem la a manca. EA mai adoarme 5-10 minute, timp in care Mini EA mananca in urmatoare pozitie: sprijinita cu capul pe perna Lui, cu mainile isi tine biberonul si cu picioarele sta tolanita pe o pisica (de obicei Yoda), care toarce multumim de fiecare daca si care nu intarzie niciodata sa vina si sa ii serveasca drept pres pufos printesei. Aceasta scena se repeta la absolut fiecare masa, fara exceptii. Indiferent ca mananca, ca e pe  balcon la vanat de pasarele, ca se bate cu frate-su’ paros, el vine mereu si se aseaza la picioarele Mini Ei cand mananca si o lasa sa il framante cu picioarele pana termina masa.

Dupa masa de dimineata, pisicii dispar timp de vreo 3-4-5 ore, care ascuns prin dulap, care pe balcon, care printr-un unghier de bucatarie, timp in care bebelusa se joaca cu parintii, singura, cu jucariile ei sau iese afara (asta ca sa nu credeti ca zilele cu un bebe mic sunt cumva monotone si lipsite de activitate). Dupa masa de pranz a printesei, cand ea se duce la culcare, ies si ghertoii, ca re de pe unde s-au ascuns si mananca, beau apa si cersesc afectiune de la noi. Apoi se ascund iar, sa isi faca si ei somnul de frumusete.

Seara, pe la ora 8.30-9, cand venim de afara de la plimbare, cei doi ne asteapta la usa, semn ca vor si ei sa participe la activitati bebelusesti. Daca e seara de baie, se incurca in picioarele noastre cat pregatim baia si apoi stau cu noi in baie, in chiuveta si se uita la printesa cum se joaca ea in cada. Daca nu e seara de baie, fac ture cu Mini EA prin casa: Mini Ea alearga dupa Ei si Ei aleagra sa scape de Mini Ea. Ii mai prinde uneori, le baga degetele in ochi, ii trage de mustati, ii calareste, ii trage de urechi, scapa din mainile ei si o iau de la capat. E momentul in care se joaca doar ei 3, noi nu avem loc in fericirea lor si in bula lor de joaca.

Apoi urmeaza masa de seara, cand se repeta figura de la masa de dimineata, cu mici variatiuni ale pisicii. Ziua noastra se incheie cu cei doi pisici care o vegheaza pe micuta pe parcursul intregii nopti (din afara patului ei, bineinteles).

Sfaturi pentru oameni

  • Daca aveti un animal in casa si va vine un copil mic, nu renuntati la el, animalul. Incercati macar sa faceti treaba sa functioneze. Consultati doctori, veterinari, informati-va.
  • Nu mai ascultati toate sfaturile, toate babele, toate rautatile. Voi stiti cel mai bine ce este in casa voastra si daca se preteaza un animal de companie in locuinta voastra. Desi daca s-a pretat inainte de copil, nu vad de ce nu s-ar preta si cand acesta vine pe lume.
  • Aveti grija de sanatatea si igiena animalului de companie. Tundeti pisicile, taiati-le ghearele, spalati catelul dupa fiecare iesire afara, vaccinati-i, deparazitati-i.
  • Aveti grija ca animalele sa nu bruscheze copilul. Poate din prea multa dragoste si bucurie, poate din gelozie, animalele pot deveni agresive cu noii membri ai familiei.
  • Invatati copilul sa se comporte cu un animal de casa. Sa nu il raneasca, sa nu il bata, etc.
  • Lasati copii sa se bucure de dragostea pe care catelul sau pisica le-o pot oferi. Este cea mai mare bucurie a unui copil. Si a unui patruped.

2 thoughts on “Pisicile si bebelusii

  1. Simina Terțan

    Bună, tocmai am citit ce ai scris referitor la viață alături de un bebe și 2pisici.Vroiam să îți cer părerea, referitor la acest aspect.Vrem să adoptăm un pisic de 5-6luni,are doar 3 piciorușe,iar noi avem un băiețel de 1an și 2luni.As vrea că băiatul meu să crească alături de animale,dar îmi este puțin frică de reacțiile unui pisic; vreau sa va întreb dacă au fost astfel de”incidente” intre pisicii pe care îi aveți și bebe?cum a-ți reacționat?

    • Ea

      Buna. Nu am avut niciodata probleme cu pisicile si cea mica, nu au zgariat-o niciodata, nu au sarit pe ea si nu i-au facut nici un rau in nici un moment, indiferent cat de tare le-a chinuit. Ceea ce ma ingrijoreaza putin la situatia ta este ca acea pisicuta a trecut probabil printr-o trauma in momentul in care si-a pierdut piciorul si poate ca nu va reactiona foarte bland la momentele in care cel mic decide sa fie mai “iubaret” cu pisica. Ceea ce inseamna ca trebuie sa fiti foarte atenti ca comportamentul amandurora (si bebe si pisicut) in perioada de acomodare (primele 1-2 luni). In rest, va doresc spor la imprietenire 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *