Despre relaxare la 1 an si jumatate

0

Despre relaxarea mea, la un an si jumatate al ei, sa ne intelegem.

Simteam ca ma sfarsesc, ca imi vine sa ma intind pe jos ca rama, nu imi mai iesea frigul din oase, iar nasul imi curgea ca la robinet, dupa ce am deszapezit masina, acum 2 zile. Nu imi doream nimic mai mult decat sa ma intind in pat, sa imi pun patura peste mine si sa uit de orice altceva in jurul meu. Insa, asa cum cei care ai copii stiu, EXACT atunci cand nu iti doresti decat  minute de liniste si odihna, cel mic vrea cea mai multa atentie, vrea sa manance/sa se joace/sa iasa afara/ sau pur si simplu sa stea in capul tau, dondanind incontinuu pe limba lui.

Spre norocul meu, chiar atunci si-a facut aparitia pe usa de la intrare salvatorul meu si a promis ca se ocupa el de Aria cat imi fac eu o baie fierbinte. Am crezut ca l-am prins pe Dumnezeu de un picior!!! Am dat drumul repede la apa in cada, am umplut-o cu spuma, mi-am luat cartea pe care o citeam (Labirintul, Kate Mosse) si m-am sustras ninja mode (cand ea facea tumbe cu taica-su) in baie. Intru in cada, simt aroma de levantica cum imi gadila suav simturile si imi deschid cartea la semnul pus de cu seara…..

<Bucatarul isi ridica privirea, infuriat de prezenta unei femei in regatul sau. Apoi vazu cine este aceasta si chipul sau tafnos se lumina, sub puterea unui zambet sui care-i dezveli un sir…>

– Mamaaaaaaaa! Ma ma mama mamamma mama mam MAMAAAAAAAA!

– Da, Aria… ii raspund sfarsita.

Inchid cartea si astept. In maxim 6 secunde se deschide usa de la baie si apare minunea blonda.

– Mama aputzi nuti.

– Nu stiu mama unde sunt papucii. Roaga-l pe tata sa ii gaseasca. Lasa-ma si pe mine in baie.

– Bai??? Ai bai?

– Nu, mama face baie, nu Aria. Tu faci mai tarziu. Hai, fugi la tata.

– Da.

Reiau lectura. <Bucatarul isi ridica privirea, infuriat de prezenta unei femei in regatul sau. Apoi vazu cine este aceasta si chipul sau tafnos se lumina, sub puterea unui zambet sui care-i dezveli un sir de dinti stricati. – Dame Alais, rosti el incantat, stergandu-si mainile pe sort…>

– Nu nu nu nu nu!

(ta-su) – Aria nu baga degetul in priza! Nu arunca pisica prin casa! Stai sa iti pun pampersul!

– NU NU NU NU NU NU MAMAAAAAAA!

Reiau. <Bucatarul isi ridica privirea, infuriat de prezenta unei femei in regatul sau. Apoi vazu cine este aceasta si chipul sau tafnos se lumina, sub puterea unui zambet sui care-i dezveli un sir de dinti stricati. – Dame Alais, rosti el incantat, stergandu-si mainile pe sort. Benvenguda. Ce onoare. N-ati mai pomenit pe la noi de ceva vreme! V-am dus dorul…>

Buf! usa de perete atat de tare incat am crezut ca o sa ramana cu ea in manuta ei mica. Inchid cartea.

– Mamaaaa! Tati tuti nuuuuu

– Stefan, da-i ursuletul.

– Stai ca l-a bagat in iaurt si acum il spal.

– Hai fugi la tati ca iti da ursuletul.

– Nu. Bai.

– Mai copil frumos, acum face mama baie. Lasa-ma si pe mine 5 minute. Da?

– Nu.

Mai zi ceva….

– Daca ma lasi 5 minute, ies din baie si ne jucam. Da?

– Daaaaa.

Vine El, o ia din baie si in 5 minute reusesc sa ma spal, usuc, imbrac si odihnesc cat pentru 10 ore de somn, ca doar minunea ma astepta afara sa ne jucam de-a printesele. :)

Insa chiar m-am relaxat. Mai ales cand, iesind din baie in fuga, o gasesc pe ea dormind dusa si El strangand dupa Aria a.k.a. Taifunul nostru mic si blond.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *