Despre copii, dar mai ales despre adulti

Pana acum m-am abtinut sa imi exprim parerea cu privire la vaccinurile copiilor (daca e bine sa vaccinam copii sau vor face autism din cauza asta), la diversificarea si alimentatia copilului (care alimente sunt mai bune, unde e laptele mai bio si la ce temperatura trebuie gatit buchetelul de brocoli ca sa isi pastreze valorile nutritive), la eterna intrebare: cresa/gradinita sau bona sau bunici (desi nu cred ca o sa ma mai abtin prea mult la acest capitol). Insa la asta nu ma mai pot abtine!

Inca de dinainte de a fi gravida (de fapt, imediat dupa ce ne-am casatorit), toate discutiile cu alti oameni, parinti fiind ei, sunau pe scurt in felul urmator: “Copilul iti schimba viata, te da peste cap, te leaga de piciorul patului, te inrobeaza. Dar voi cand faceti copii?” Daca atunci am pus cuvintele si patosul cu care vorbeau pe seama hormonilor si nu prea le-am bagat in seama, situatia s-a inrautatit simtitor dupa ce am ramas gravida.

  • “iesi acum la terasa, ca atunci cand va veni cea mica nu o sa mai apuci” – o data nu mi-a zis cineva “vezi ca e o terasa super-faina, child-friendly pe strada X”
  • “citeste acum, ca dupa ce vei naste nu vei mai apuca nici sa mirosi cartile” – mananc si acum carti pe paine, asa ca…
  • “mergeti acum in vacanta, ca apoi, cu cel mic in vacanta, vei fi sclava lui” – nu, nu este cazul de asa ceva; copilul are si tata si bunici sau bona care te pot ajuta atunci cand decideti sa mergeti cu totii in vacanta.
  • “sa vezi cate nopti nedormite o sa ai la activ” – nu am nici o singura noapte nedormita in ultimii doi ani
  • “sa te obisnuiesti cu mirosul de caca, ca te va urma peste tot” – poate, daca nu esti in stare sa faci curat in casa
  • “nu o sa mai ai timp nici sa te speli, decat cine stie cand, o data pe saptamana” – Dumnezeule mare, inseamna ca nu dai nici doi bani pe tine, ca om. Copilul nu te tine de maini sa nu te speli, iar bratele lui tati pot fi la fel de confortabile, macar 10 minute pe zi, cat sa arunci o galeata de apa pe tine.
  • “sa vezi cum o sa vomite pe tine mereu” – daca face asta, mergi la medic – nu este ok sa vomite mereu.

Toate acestea si multe altele asemenea mi se perindau pe la nivelul urechilor cel putin o data pe zi si, culmea, veneau din partea unor parinti, oameni tineri ca noi.

De multe ori am ignorat remarcile si am schimbat subiectul, de cateva ori am incercat sa ma revolt, insa mi-am dat seama ca nu aveam cu cine sa discut asa ca am lasat-o balta. De unde vine revolta mea? Pai…

1. Oamenii vorbesc fara sa gandeasca.

Cum iti trece tie prin cap, proaspata mamica de copil sau toddler, atunci cand ma vezi in fata ta cu burta la gura si cu mers leganat ca de rata, ca primul si singurul lucru pe care vreau sa il aud este “cat de greu e sa cresti un copil”? La urma urmei, nu prea mai am cum sa dau inapoi, nu? Si daca tie ti-a fost atat de greu sa cresti un copil, ce te-ai gandit?“Decat sa o incurajez, mai bine sa ii torn cu nemiluita cum un copil te transforma din om in neom.”

2. Parinti? I think not!

Chiar nu gasesti nimic “de bine” de zis despre copilul tau? Vorbim aici desprea propriul tau vlastar, sange din sangele tau, nu despre situatia ipotetica de a fi parinte. Pentru tine copilul tau = caca, muci, urlete, crize, nervi si neodihna? Si atat????!?! Nu te bucuri ca il ai, ca il vezi, ca il simti, ca e acolo, chiar si plin de muci? Chiar nu poti sa vezi mai departe de muci si de schimbat scutecele?

3. Oameni si asteptari nerealiste.

Atunci cand iti vine pe lume primul copil nu prea stii la ce sa te astepti, indiferent care carti de parenting citesti sau cate sfaturi primesti. Iti imaginezi, te vezi parinte de copil perfect, care doarme cel putin 20 de ore pe zi si care rade oricand si in fata oricui. Insa realitatea te poate lovi in fata destul de repede si de dur – ingerasul pe care ti l-ai imaginat tu poate fi un ingeras… mai altfel. Nu cred ca exista cineva care sa schimbe scutece de placere. Insa asta nu inseamna ca micutul tau se rezuma doar la asta. Chiar si cand raceste, sigur mai face si altceva decat sa produca muci. Sau sa tuseasca pana vomita. Sigur, e o situatie neplacuta, dar e o situatie, nu iti reprezinta copilul si mai ales nu ar trebui sa iti modifice perceptia ta asupra copilului tau.

4. Victimizarea

Oamenii adora sa se planga, sa devina victime in ochii celorlalti, sa fie compatimiti, mangaiati pe spate si, poate, tratati preferential. Si nu mi se pare nimic mai gresit decat sa faci acest lucru in momentul in care, se presupune ca, incepe o noua etapa a vietii tale, in care ar trebui sa fii mai responsabil, mai tare, mai puternic, mai abil.

Desigur, uneori ai nevoie de cineva care sa te asculte – poate ultima productie de caca de culoare si consitenta cel putin dubioase, ti-au umplut paharul si nu mai rezisti. Dar ce ar fi sa te duci sa discuti problema cu partenerul/a de viata si nu cu oricine altcineva? Si ma refer la discutie, nu cearta. Poate, in felul acesta, se imbunatateste si comunicarea dintre voi doi (care ar putea scartai la venirea pe lume a unui copil) si ajungeti sa vedeti ca sunteti iar pe aceeasi lungime de unda.

Dragi parinti, va rog sa fiti realisti – poate copilul tau nu este cel mai minunat lucru care s-a intamplat omenirii (sau poate este, mai stii?), dar cu siguranta nu este cel mai rau lucru care ti s-a intamplat!! Incetati sa va mai plangeti si incepeti sa ii apreciati pe cei mici. Incetati sa visati la ziua cand vor fi independeti si apreciati ca va cauta mana ca sa urce o bordura. Bucurati-va de momentele petrecute impreuna cu ei, incetati sa le mai vedeti ca pe un cosmar din care nu mai stiti cum sa va treziti.

Si mai ales, INCETATI SA MAI SPERIATI GRAVIDE SAU CUPLURI PROASPAT CASATORITE cu povestile voastre de  groaza despre nedormit, ne-mers prin cluburi si de ne-iesit din casa decat cu piticul. Masura-ti-va cuvintele in prezenta altora! La urma urmei, nu cred ca v-ati dori ca peste cateva zeci de ani sa va auziti proprii copii cum se plang prietenilor despre “mosnegii  aia senili de care abia astept sa scap, pe care trebuie sa ii sterg la fund mereu si care au nevoie de mine incontinuu”.

About the Author

Ea

Blonda pana-n maduva oaselor, care si-a descoperit de curand pasiunea pentru blogging, carti si lucruri tehnice.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ver peliculas online