Despre gradinita, cu emotii

A venit si momentul de care ma temeam cel mai mult, cel pe care vroiam sa il aman cat se poate (eventual pana se marita), desi nu sunt prea sigura de ce anume. Ma refer la datul copilului la gradinita. Mi se parea ca ii fac o nedreptate piticei, ca cele 9 ore si ceva cat va fi departe de mine vor fi de nesuportat si ca momentul revederii va fi unul similar cu unul din filmele indiene. Adevarul este ca sunt de nesuportat, dar pentru mine, nu pentru ea. Sa o luam pas cu pas.

Decizia de a da copilul la gradinita

Am amanat cat am putut de mult acest moment (2 ani si 9 luni) de frica a tot ceea ce am auzit de la parintii din jurul meu, despre el: ca se imbolnaveste, ca va fi batuta/ imbrancita/agresata de ceilalti copii/educatoare, ca va plange dupa mama si tata, ca…, ca…, ca… . Adevarul este ca pana acum nu ne-am sintit pregatiti. Nici unul dintre noi.

Insa momentul a venit, de fapt, din partea ei, mai mult decat din partea noastra. Am simtit ca vrea sa socializeze cu diferiti copii, mai mult decat cele 2-3 ore pe zi, cat statea prin parculete si pe aleile blocurilor. A devenit mai intelegatoare, a inceput sa stea mai mult timp aplecata asupra unui proiectel mititel, programul si l-a reglat foarte bine in ultima vreme. Acestea au fost semnele dupa care ne-am dat seama ca ar trebui sa incercam sa o integram intr-o comunitate de copii.

Acum, singura intrebare, staruitoare, din mintile amandurora ramanea – la ce gradinita?

Alegerea gradinitei

Bine, adevarul este ca doar eu aveam in cap aceasta intrebare staruitoare, El stia un singur lucru – gradinita trebuie sa aiba sistem de supraveghere video. No questions asked, in mod irevocabil.

Procesul de selectie a fost unul destul de simplu si rapid – am vazut 4 gradinite, alese in fuctie de zona in care avem amandoi serviciile, am ascultat ce spuneau directoarele despre gradinitele lor, am intrebat cateva lucruri elementare (pentru mine), cum ar fi: care este programul?, care este curicula prevazuta la varsta lor?, daca au sistem de pedepse/recompanse?, cat timp pe zi petrec afara, in curtea gradinitei?, servesc dulciuri copiilor?

Din toate cele patru, una singura a fost cea care mi-a satisfacut pe deplin, in mod cu totul placut, toate curiozitatile si care mi-a raspuns imbucurator la toate intrebarile. Si aceasta este Pick Me Academy. Am relationat foarte bine cu directoarea gradinitei (care este o persoana extraordinara), iar Aria s-a inteles din prima cu educatoarea ei. Cred ca a fost vorba de chimie in ambele cazuri. Si daca noi doua eram incantate, El era in al noulea cer :)

Program scurt sau lung?

Initial vroiam sa fac lucrurile ca la carte – sa incep cu un program scurt pentru o luna-doua, timp in care sa o duc la gradinita, sa o las acolo o ora, sau doua, sau trei, cat va vrea ea sa stea, urmatoarea saptamana sa o duc si sa o las cu o ora in plus, si asa mai departe pana cand am fi ajuns la minunatul program 8.30-18.30.

Doar ca, asa cum se intampla de obicei, astrele si-au facut datoria din plin, si ne-am trezit ca eu trebuia sa incep jobul in cateva zile, ca Ari a racit (inainte de a o duce la gradi), asa ca am ajuns la gradinita fix cu 2 zile inainte a trebui sa o las 10 ore pe zi. Am tras aer adanc in piept si am zis OK, hai sa vedem!

S-a intamplat ca pitica s-a adaptat minunat la noul program si la noul colectiv, iar educatoarea a indragit-o din tot sufletul (lucru reciproc de altfel). In prima zi a stat la gradinita 9 ore fara nici o problema, a mancat tot, s-a jucat cu toti copii, a doarmit 3 ore la pranz, iar a doua zi lucrurile s-au desfasurat exact la fel.

Astazi, in dimineata primei zile de “trebuie sa stea 10 ore”, s-a trezit la 6.40, s-a imbracat cu rochita pregatita si ne astepta la usa sa plecam, in conditiile in care noi nu eram nici macar schimbati de pijamale. Am ajuns la gradi, ne-a pupat pe fuga si ne-a facut din mana cu ochii la copii care o asteptau deja in sala. Fara plansete, fara tinut de fusta mea, fara timiditate, doar cu zambete, pupici dulci si rapizi si multa veselie!

I would say things are going great!

Timp de petrecut impreuna

Sigur, timpul petrecut impreuna s-a diminuat considerabil, insa tot mai gasim cateva momente pentru noi 3. In masina, in drum spre casa (30-45 min) povestim despre gradi, despre cum a fost la munca la mami sau la tati si apoi cantam/urlam/inganam melodiile de la radio.

Cand ajungem acasa, dansam, citim povesti, construim palate pentru printese din piese Lego, sau ne jucam cu vecinii, in functie de cheful avut si de vremea de afara. (1-1.30 h)

Cina o luam intotdeauna impreuna (30-45 min), iar ora de somn s-a modificat in minus, adica in loc de 10, acum o culcam la 9. Fiind destul de obosita de peste zi, adoarme destul de repede.

Ma consolez cu gandul ca nu conteaza numarul de ore petrecut impreuna, ci calitatea timpului in care suntem toti trei.

Bottom line

Am facut o alegere buna! Si cu gradinita, si cu momentul in care am decis sa o integram in comunitate, si cu programul, si cu tot. Ea e fericita si daca ea e fericita, noi suntem linistiti. :)

Pentru voi cum a decurs perioada de adaptare la gradinita?

sursa foto

sursa foto

About the Author

Ea

Blonda pana-n maduva oaselor, care si-a descoperit de curand pasiunea pentru blogging, carti si lucruri tehnice.

2 thoughts on “Despre gradinita, cu emotii

    • Author gravatar

      Buna!

      Imi spui, te rog, daca ai ramas in continuare mulțumită de alegerea grădiniței?

      Multumesc.

      • Author gravatar

        Buna!

        Da, dupa 2 ani si ceva de mers la aceeasi gradinita, in continuare suntem foarte multumiti de ea. Personalul este deosebit de cald si amabil, sunt foarte intelegatori si foarte deschisi atat componentei de noutate, cat si indivializarii, cu o mare atentie catre detalii si catre raspunsul nevoilor fiecarui copil in parte.
        In continuare recomand aceasta gradinita din tot sufletul!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Ver peliculas online